Medicina de la sat

De câte ori nu v-a durut capul și mama sau bunica vă spuneau să vă legați la cap niște foi de varză că trece imediat? Pe vremuri, oamenii de la sat nu vedeau doctorul prea des, iar atunci când aveau vreo durere, apeleau la diferite plante și leacuri băbești și astfel durerea le era luată cu mâna.

Durea de cap

Bătrânii spuneau că aceasta apărea pentru că s-a lucrat în zi de sărbătoare. Pe lăngă foile de varză sau feliile de cartof, un alt “medicament” bătrânesc era considerat și descăntecul.

Tusea

Este cunoscut și acum efectul laptelui de măgăriță împotriva tusei convulsive, tuse care la sat poartă denumirea și de “tuse măgărească” . De asemenea, și acum ca și pe vremuri, ceaiul din coji de ceapă face minuni când vine vorba de tuse.

Durere de dinți/măsea

Dacă apărea durea din cauza unei carii, atunci se toca rozmarin mărunt și se punea pe locul cu pricina.

Un alt leac îl reprezenta inhalarea aburilor dintr-un vas bine încălzit  cu semințe de măselariță peste care se turna o oală de apă nouă ( luată de dimimeață, prima de la fântână ). Astfel, bolnavul se apleca deasupra vasului, având capul acoperit cu un prosop.

Răceala

Pentru răceală frecția, ca si acum, era mană cerească, însă pe vremuri aceasta se facea cu țuică. Oțetul era și el de mare ajutor, mai exacat șoșetele înmuiate în oțet cu puțină apă, truc folosit și acum.?

Durere în gât

Pentru durerile în gât, bătrânii apelau la gargară cu sare sau “sare în gât”. De asemenea, de mare ajutor erau și cartofii rași puși într-un tifon, iar peste ei se punea spirt, urmând apoi să fie pus în locul inflamat pentru câteva minute.

Voi ați încercat vreun astfel de remediu??