Plai cu grai, o gură de rai!

Plai cu grai, o gură de rai!

Faptul că sunt pasionată de tradiții și de tot ce este românesc, nu mai este un secret pentru nimeni. Suntem atât de norocoși cu tradițiile noastre, cu portul românesc, iar tot ce îmi doresc este să duc mai departe din frumusețea acestora. Am o slăbiciune pentru tot ce este autentic, mai ales pentru lucrul unde pasiunea și-a lasat amprenta. Astfel de lucruri găsesc la Miruna, o tânără absolut deosebită, o păstrătoare de tradiții, care ne invită pe toți pe un plai cu grai, o gură de rai.

De când am descoperit-o nu m-am putut abține să nu îi scriu și să îi spun că îmi doresc și eu o bluză cusută de mâna ei. Pe lângă talentul ei în artă cusutului, modul în care împachetează fiecare comandă este gândit până la cel mai mic detaliu. În cazul în care nu știi ce reprezintă modelul pe care ți l-ai ales, ea îți va lăsa câteva însemne despre semnificația lui. Mai mult, am fost mega încântată să văd că mi-a strecurat și un mic dar. Sunt tare fericită că am avut ocazia să o întâlnesc pe Miruna, motiv pentru care vă invit și pe voi să o cunoașteți mai bine și să pătrundeți pe acest plai cu grai, o gură de rai!

Modul de ambalare plai cu grai

Bună Miruna😊. Mă bucur tare mult că ai acceptat invitația mea. Înainte de a pastrunde în lumea “Plai cu grai”, spune-ne câteva lucruri despre tine. Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?

Bună Alexandra, cu mult drag am acceptat acest interviu și îți mulțumesc și eu pentru această oportunitate. Întotdeauna mi-a fost greu să vorbesc despre mine, prefer să las lucrurile pe care le fac să mă definească, însă câteva cuvinte definitorii care mă descriu sunt: avidă de cunoaștere, perfecționistă și iubitoare de tradiții.

De unde dragostea pentru tradiții românești, dar mai ales pentru cusut?

Aș vrea să am o poveste prin care să spun cum am învățat de mică de la bunici, sau am trăit experiența frumoasă a satului românesc și mi-au fost insuflate aceste îndeletniciri, însă din păcate nu este așa. Am fost crescută la oraș, cu bunicii în oraș, neavând experiența de a trăi la sat. Probabil și de aici fascinația pentru tot ce înseamnă țăranul român, munca acestuia, traiul, viață și portul. Nu le-am avut, însă mi-am dorit enorm să le descopăr.

Am fost întotdeauna atrasă de cămășile tradiționale românești, însă nu mi-am dorit niciodată una de artizanat, chiar dacă atunci nu știam deloc să diferența între o cămașă autentică și una de artizanat. Pur și simplu simțeam că nu este potrivită pentru mine. Însă am moștenit totuși ceva de la bunicile mele, chiar dacă nu de la ele am învățat să cos. Despre bunica din partea mamei am aflat recent că a cusut cămăși, iar bunica din partea tatălui a cusut goblenuri. De aici cred că mi se trage îndeletnicirea .

Cum a apărut acest proiect frumos, plin de emoție, “Plai cu grai”?

Mă bucur tare mult că îl numești un proiect plin de emoție, înseamnă că am reușit să transmit exact ce mi-am droit. Povestea a început într-un București ce se pregătea de carantină, cu dorința de a-mi coase prima cămașă, care s-a dovedit ulterior a fi un proiect finalizat peste 8 luni. A necesitat enorm de multă documentație și îndrumare, dar și mai multă răbdare. În aceea ie mi-am cusut de fapt toate emoțiile, frustrările și întreg sufletul.

Din dorința de cunoaștere a portului însuși a luat naștere această pagină, prin desenele și motivele care îi dau acestui port național atâta frumusețe și originalitate.

Cum au primit oamenii straiele cusute de tine? Sunt românii dornici să își poarte originile?

Nu am plecat cu mari speranțe în acest proiect, chiar aveam impresia că dorința și pasiunea mea sunt prea mari pentru ceea ce se caută acum în materie de produse vestimentare și nu numai, și că sigur va eșua. Însă am rămas plăcut surprinsă când am început să primesc mesaje prin care eram felicitată și stimată, cuvinte pe care nu credeam că le voi auzi vreodată sau pe care pur și simplu nu credeam că le merit.

Oamenii au început să își dorească să cunoască viață de la sat și tot ceea ce înseamnă această, fie pentru că nu au trăit-o, că în cazul meu, sau pur și simplu să își aducă aminte de vremuri de demult. Iar eu sunt aici, acum, să îi ajut măcar cu o frântură.

Cine poarta plai cu grai

Pentru a raspunde la întrebarea dacă sunt românii dornici să își poarte originile, cred că unul dintre cele mai bune exemple ești tu. Ți-ai dorit că eu, să îți cos un motiv din zona ta etnografică de suflet, Oltenia, deoarece ești mândră de originea ta.

Am avut ocazia să port ce iese din mâna ta și nu am avut cum să nu observ câtă migală este în spate. Cât durează, în medie, să coși un model? Ai avut vreun model care ți-a dat bătăi de cap?

Te urmăresc cu drag cum porți cu mândrie produsul meu și asta mă face extrem de fericită. Îți mulțumesc din suflet pentru încredere. În medie, o aplicație ce se regăsește pe un o bluză/hanorac sau tricou/crop-top durează între 4 și 5 zile, în funcție de complexitatea acestuia. Petrec în jur de 8-10 ore cosând pe zi. Este o muncă migăloasă, însă în ciuda firii mele agitate, acesta este singurul lucru în care mi-am găsit răbdarea.

Am avut un model care nu doar că mi-a dat bătăi de cap, dar ulterior a fost și cel mai solicitat. Și l-am refăcut într-o săptămâna și jumătate de 3 ori pentru 3 persoane diferite. Simțeam că pur și simplu nu îl mai pot duce la capăt.

Ce simboluri românești se regăsesc cel mai des în modelele pe care le coși? Care este preferatul tău și de ce?

Cele mai regăsite simboluri sunt și cele mai străvechi, deoarece cos după plase și albume cu izvoade desenate de pe cămăși de patrimoniu cu zeci și chiar sute de ani în urmă. Sunt extrem de recunoscătoare acelor mâini care au documentat aceste albume fără de care acest proiect acum nu ar fi existat. Printre ele enumăr coarnele berbecului, colții lupului, arborele vieții, rombul, soarele, sfaditele, cârligul ciobanului și multe altele.

Însă de departe preferatul meu, deși este un simbol masculin, este reprezentat de coarnele berbecului, de aceea fără să îmi dau seama, am și ales majoritatea modelelor care au inclus și acest simbol. Are o interpretare destul de complexă, poate fi dispus în diferite feluri: coarnele afrontate semn masculin de putere, opuse care reprezintă lupta pentru supremație, în buchete, etc.

O altă interpretare frumoasă ce am regăsit-o în cartea “Simbolistică, Ornament, Ritual în spațiul carpatic românesc” de CristianIstrătescu Târgoviște (m-a atras această carte deoarece sunt și târgovișteancă :)), sunt coarnele de familie care au 2 forme: cea cu muguri care arată starea-formă împlinirii, adică de devenire a familiei, și cea cu noi cornițe care arată formă-starea împlinită, de apariția copiilor.

Te-ai gândit să aduci în “ lada de zestre” și ia, mândrIA noastră românească?

Mi-am cusut propria cămașă, mai am una deja cu broderia terminată însă nu am mai apucat să o închei. Îmi doresc din suflet să îmi mai cos, însă o dată cu acest proiect, de mine nu prea am mai avut timp. Procesul de a aduce la viață o ie îmi pare atât de personal, încât nu voi face acest lucru pentru vânzare. În schimb aș îndemna pe fiecare în parte să își coasă cămașa proprie, este un sentiment ce nu poate fi exprimat în cuvinte. Este în sângele nostru, așa cum și bunicile și străbunicile noastre coseau noaptea, la lumina lămpii, pe o pânză mult mai deasă și fără planșe desenate.


Noi acum doar copiem modele, ele atunci așa le simțeau, în funcție și de ceea ce voiau să comunice: așa își comunicau vârstă, starea socială, etnia sau zona etnografică. Identitatea omului era recunoscută după haina îmbrăcată.

Pentru mine ești un model pentru tinerii de la oraș și nu numai, fiind un adevărat păstrător de tradiții românești. Crezi că tinerii din ziua de azi mai respectă tradițiile și obiceiurile românești? Cum am putea să ii aducem și mai aproape de tot ce este autentic românesc?

O dată cu documentarea, va veni și dorința de cunoaștere și de recunoaștere a ceea ce putem numi autentic românesc, deși este un subiect destul de controversat. Am fi fascinați de poveștile de demult, de traiul și simplitatea țăranului român, de fericirea adusă de lucrurile mici făcute în tihnă.a
Văd din ce în ce mai mulți tineri care sunt atrași de povești, iar noi, ca popor, avem extrem de multe povești frumoase, contează doar cum le livrăm. O dată cu această pagină, am descoperit foarte mulți oameni frumoși cu proiecte asemănătoare, documentați, implicați, și păstrători de tradiții. Turismul rural a ridicat foarte mult acest sector, și o dată cu acesta tinerii au început să aprecieze. Însă, îndemnul meu, este să ne documentăm. Nu orice bluză cu influențe românești se poate numi ie, nu orice cusătură se poate numi punct de cusătură străvechi.

Sper din tot sufletul că v-a plăcut această călătorie plină de emoție și simboluri românești, iar dacă doriți să vedeți, dar și să achiziționați din minunățiile care ies din mâna Mirunei, o puteți găsi AICI.

Sursa foto : Plai cu grai, fotografii editate cu Canva



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *