Nivelul 3.1: viața ca un picnic

Nivelul 3.1: viața ca un picnic

A mai trecut un an, dar nu oricum pentru că am trecut la următorul nivel, nivelul 3.1: viața ca un picnic. Nu știu încă ce surprize mă așteaptă, însă știu cum aș vrea să mă pregătesc astfel încât să fie bine, ca să nu fie rău😉.

Am tot fost întrebată dacă aș schimba ceva la viața mea, dacă nu aș vrea să încerc să nu mai fiu așa agitată că o aralie, să nu mai vorbesc așa mult, să nu mai pun atâta patos în tot ceea ce fac, începând cu spălatul vaselor până la cifrele vieții din excel care îmi dau uneori dureri de cap, să nu îmi mai fac 1000 de griji dacă aia nu iese, să nu mai fiu atât de perfecționistă și aș putea să mai înșir, dar mă opresc aici.

Ce vreau să vă spun este că mă cunosc extrem de bine ( nu degeaba sunt “Limited 1990 Edition😅)  și clar nu aș putea să mă schimb acum și să nu mai fac nimic din cele înșirate mai sus, însă tot ce aș schimba ar fi viteza de reacție, doar atât. Le-aș face pe toate, dar nu ca și când aș fi fugărită de o haită de lupi, ci pur și simplu mai relaxată, acordându-mi timp și stabilindu-mi limite.

Acesta este și motivul pentru care am ales tematică pentru 31 de ani o ieșire la picnic. Ei bine, așa îmi doresc să fie viață mea de aici în colo:
• mai pe relax, mai pe tras sufletul o leacă,
• să mă bucur de oamenii  mei dragi, de peisajele care îmi apar în cale,
• să mușc bucată cu bucată din viață, să-i simt savoarea,
• atunci când dau de greu să mă întind, să iau o pauză, că la sfârșit să deschid sticlă de șampanie…sau prosecco ( orice cu bule merge🤣) astfel încât să sărbătoresc încă un pas spre…următorul nivel.

Nu au mers toate ca pe roate, însă nu aș schimba nimic din ce am făcut până acum pentru că nu aș putea să mă bucur de tot ce am în prezent. Am învățat că chiar și atunci când ceva nu merge cum trebuie și ai dezamăgiri (și pare că e sfârșitul lumii), până la urmă Dumnezeu face să fie bine și ajungi să vezi binele din acel lucru…mai puțin bun.

El mi-a dat în dar cel mai de preț lucru: familia mea și iubirea lor. Nimic în viața asta nu valoareaza mai mult decât iubirea și sănătatea. Chiar dacă visez la o casă cu grădină, o afacere de familie și câte și mai câte, nimic nu ar conta dacă nu i-aș avea alături pe soțul și copilul meu.

Ce rost are să ai de toate dacă nu ai cu cine să împărți bucuria?  De aia iubesc atât de mult vorba aia “nu poți avea totul, unde l-ai pune?” Dragostea, oricât de multă ar fi, niciodată nu va fi prea multă, iar ea încape în inima fiecăruia dintre noi.

Așa că la 31 de ani tot ce îmi doresc sunt trei lucruri pe care nu le pot cumpăra de la magazin: sănătate, dragoste și timp…timp să stau cu ai mei la “picnic” în fiecare zi, un picnic al bucuriei. Acestea fiind spuse, vă invit și pe voi, chiar dacă virtual, să ne bucurăm de puțină relaxare adusă de nivelul 3.1: viața ca un picnic.

P.S. Aceste fotografii grozave au fost realizate de Alexandra, un fotograf de zâmbete tare drag mie ( vedeți aici de ce ea este “vinovată” de toate amintirile noastre din ultimul timp)❤

P.S.2 Această superbitate de rochie este de la Muna



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *