Craciun de poveste in…pandemie!

Anul acesta ” mai fitos” ne-a cam dat de furca, dar uite ca am ajuns cu bine la Craciun, un Craciun de poveste in…pandemie! Pentru mine Craciunul este sarbatoarea  cea  mai asteptata din an! Chiar daca e frig afara, Nasterea Domnului vine cu multa caldura pentru ca incalzeste inimile si sufletele noastre. Mi-am dorit ca de acest Craciun sa putem darui cat mai mult celor care au nevoie si ma bucur ca am reusit sa smulg un zambet de pe fata lor. Pana la urma Craciunul este despre bucurie, a ta si a celor pe care reusesti sa o raspandesti celor din jurul tau.

Ca in ultimii 3 ani, am petrecut sarbatorile acasa in 3 si au fost si anul acesta magice pentru ca am fost impreuna. Ne-am bucurat de venirea mosului dis de dimineata si fiecare a fost bucuros sa isi gaseasca darul sub brad. Mosul i-a adus lui Alexandru fix ce i-a scris, mai exact 2 masinute. Inca din momentul in care am pregatit scrisoarea Mosului i-am explicat celui mic sa aibe grija ce si cat isi doreste astfel incat sa ramana daruri si pentru ceilalti copii. A fost intelegator, lucru care l-a bucurat si pe Mos, drept dovada acesta i-a raspuns lui Alexandru la scrisoare ?. Ne-am propus sa il invatam sa nu ceara atat de multe, mergand pe premisa ca oricum le aduce Mosu’. Nu stii niciodata ce dorinte poate ascunde mintea unui copil ( vreo racheta adevarata sau vreo masina) . Oare Mosul va putea sa aduca chiar tot?.

Dupa bucuria adusa de faptul ca Mosul chiar a venit, am mers la biserica pentru impartasit, apoi am mai lenevit putin in pijamale. Am pastrat obiceiul cu impartitul din bucate pe la vecine, apoi baietii au iesit la o tura cu bicicleta, timp in care eu m-am ocupat de aranjarea si pregatirea mesei. Imi place tare mult sa fie totul festiv incepand de la masa si  terminand cu noi, fiind acel moment cand scoatem din dulap hainele alea “de sus” ?. Nu am exagerat cu vreo pregatire, nici macar pe partea de dulcegarii ( chiar daca au fost cateva feluri, au fost in cantitati mici).

Am pregatit clasicele sarmale, pulpe de pui cu morcovi trasi la tigaie in putin ulei de masline si oregano, iar la desert am avut babka cu nuca si ciocolata, albinita, nuci de casa, cornulete fragede cu nuca si un tort red velvet esuat si adaptat ( in sensul ca a iesit maro, colorantul nu m-a ajutat absolut deloc?). Desi initial am fost putin bosumflata, am reusit sa-l dreg si a fost cel mai apreciat dintre dulciuri de toti degustatorii. Dupa somnul de frumusete al piciului, am fost la o scurta plimbare sa mai punem putin sangele in miscare, urmand apoi sa ne bagam la barlog in aceleasi pijamele cu care am inceput ziua.

Am colindat cu cate un telefon sau un mesaj printre prieteni. Nu am eu vreun mega talent la cantat, dar cum altfel sa vestim mai bine Nasterea Domnului? Va imbratisez pe toti cu drag si sper ca ati avut si voi un Craciun de poveste…in pandemie!