Hai hui prin țară

Hai hui prin țară

Ne place tare mult să mergem hai hui prin țară și să o străbatem în lung și-n lat, să descoperim locuri frumoase care au în spate povești minunate, dar mai ales oameni de care îți vine greu să te desparți atunci când trebuie să te îndrepți spre casă.  Din cauza fricii mele de avion, nu prea am mers în străinătate decât o dată, însă nu îmi pare rău pentru că nici măcar acum, nu am reușit să vizităm cele mai importante regiuni din țară, cum ar fi de exemplu Bucovina, care este de mult pe lista noastră.

Maramureș, plai cu flori

Deși avem o țară frumoasă, dintre toate locurile vizitate, Maramureșul mi-a rămas la inimă cu ale sale peisaje superbe, dar mai ales cu oamenii calzi care te fac să te simți ca acasă. L-am vizitat acum câțiva ani, însă a fost o vizită scurtă în care am apucat să vedem doar Cimitirul Vesel din Săpânța, unde m-a bușit râsul instant la citirea unui mesaj de pe o cruce ( știu că nu se cade, dar nu m-am putut abține😅), mănăstirile Bârsana și Peri ( cea mai înaltă mănăstire de lemn din lume), satul Breb ( un sat de basm din Ocna Șugatag), dar și Memorialul Durerii ( dacă nu stați bine emoțional, nu vă recomand…durerea se simte încredibil de tare).

Ce-i drept, nu are cum să nu îți placă în Maramureș mai ales dacă ești pasionat de tradiții și obiceiuri românești. Ei știu să le respecte și se mândresc cu acest lucru. Un obicei de care mi-am adus aminte este copacul cu oale pe care probabil l-ați mai întâlnit dacă ați ajuns în această zonă. Nu înțelegeam ce naiba caută oalele alea agățate până când am întrebat un localnic. Ne-a povestit că pe vremuri, existau familii care aveau două sau chiar mai multe fete de măritat, iar atunci când uneia îi venea vremea să se mărite, ea agăța oale colorate în clenci. Cu cât avea mai multă zestre, cu atât mai multe oale agăța, iar dacă era prima fată de măritat din aceea casă, atunci oala din vârf trebuia neapărat să fie roșie.

Ne-am propus să ne întoarcem și să mai vizităm din obiectivele rămase, ba chiar ne-am dori să poposim într-o zi de sărbătoare când toată lumea se gătește cu costumele populare, mai ales că unele penisuni chiar oferă costume și musafirilor pentru a fi parte din acest tablou tradițional atât de frumos.

Peripeții pe 4 roți

De-a lungul timpului, mai ales la așa călătorii cu kilometrii mulți la bord, am experimentat și chestii mai putin plăcute, cum ar fi clasica pană sau cea mai recentă, “încăpățânarea motorului”. Mai exact, mașina s-a oprit fix în fața blocului când ne-am întors vara aceasta de la mare și n-a mai pornit nici în ruptul capului. Nu pot să vă spun cum m-au trecut toate căldurile și cum am simțit acel glonț trecut pe lângă cap. Instant am avut un flash cu noi parcați pe banda de urgență, la 40 de grade, cu un lan de porumb în spate ( să fie cu decor, zic) și cu un copil de 4 ani care anima atmosfera. În câteva cuvinte: nebunie curată! M-a liniștit soțul meu care mi-a spus că  scenariul lui nu era chiar așa de gri ca al meu, că până la urmă se găsea cineva să ne ajute. În fine, slavă Domnului că nici un scenariu n-a câștigat vreun Oscar și încă ne vedem liniștiți de viețile noastre🤣.

Mașina echipată pentru orice călătorie

Eu nu am grija mașinii, însă soțul da. Atunci când plecăm la drum, după ce am avut parte de câteva peripeții, el se asigură că mașina este echipată cum trebuie și aici îmi vin în minte câteva lucruri cum ar fi:

  • kit de reparare pană
  • cârlig de remorcare ( nu stii ce vrei să mai cari sau cine are nevoie de ajutorul tău)
  • cablu de tractare, dar și cel de curent pentru baterie

Călătoriile în formulă extinsă

Apropo de copil, dacă până acum vreo 4 ani plecam doar noi doi hai-hui prin țară, acum suntem în formulă extinsă, având un tovarăș de drum super energic. Încă nu îmi vine să cred că acum nu mai cărăm chiar toată casa, dar în schimb luăm alte chestii noi.

De exemplu, cel mic nu pleacă nicăieri fără bicicleta lui, iar de când a învățat să meargă fără roți ajutătoare, îi tot spune tatălui său că îsi dorește să se plimbe împreună cu bicicletele.

Așa că am luat în serios ce spune Alexandru pentru că știți vorba aia “vai de părinții care nu ascultă de părinți”. Așa că ne-am conformat, am intrat pe AutoGedal.ro ( soțul meu deja știa de ei) și am căutat suport de bicicletă. Am găsit o groază de modele, habar n-aveam că există atâtea feluri de suporturi, însă ne-am oprit la unul cu prindere pe cârlig.

L-am ales pentru ca reprezintă un mod comod și sigur, dar și pentru că se pot transporta până la patru biciclete. Acum că am bifat și această dorință a șefului cel mic, tot ce pot să vă spun este că deja mă gândesc la următoarea noastră călătorie…pffff ce dor de ducă am😅!

La voi cum stă treaba cu călătoriile? Sunteți hai hui prin țară sau mai mult prin străinătate?

Articol scris pentru competiția SupeBlog 2021

Sursa fotografii: AutoGedal.ro, arhivă personală, Canva



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *