Ce ne trebuie sa fim fericiti?

De-a lungul anilor mi-am tot schimbat perceptia despre ce ma face cu adevarat fericita, ce imi aduce zambetul pe buze, dar mai ales ce trebuie sa fac pentru a ajunge la fericire. Chiar daca am pierdut timp pretios incercand sa ma conving ca anumite lucruri sau persoane imi aduc aceea stare de bine, ei bine, ma bucur macar ca am reusit sa ma destept si sa pun accent pe ceea ce conteaza cu adevarat. Insa ce ne trebuie sa fim fericiti cu adevarat?

Una dintre Fericirile citite in cadrul slujbei de Liturghie spune ca ” fericiti cei saraci cu Duhul ca a lor este Imparatia Cerurilor”. Multi dintre noi o folosim in contextul nepotrivit, insa Saraci cu Duhul  sunt acei oameni smeriti, cu suflet mare, care fug de bogatia lumeasca, de cea materiala, pentru a o gasi pe ce duhovniceasca care nu este altceva decat o bogatie a faptelor bune. Sotul meu are o vorba: “fiecare ofera ce are in inima”, lucru extrem de adevarat pentru ca atunci cand ii ajuti pe cei din jur, simti cum inima ta e invadata de fericirea celuilalt. Ce pentru tine pare un lucru banal, pentru altii poate parea luna de pe cer.

Stiu ca fiecare avem definitii diferite ale fericirii, ceea ce este mai mult decat normal, dar atunci cand definitia mea de fericire coincide cu cea a persoanei de langa mine, nu poate fi decat o feerie. Este evident ca cea mai mare Fericire pentru amandoi este Alexandru, el fiind o sursa inepuizabila de zambete, bucurie si stare de bine. A reusit sa ne aduca fericirea absoluta si nu doar atat, ci sa ne invete despre fericire.

El ne-a aratat ca dintr-o cazatura poti sa faci haz de necaz, sa re ridici si sa pornesti din nou la drum. El ne-a aratat ca supararea trebuie sa tina nu putin, ci extrem de putin pentru ca cel mai bine este “sa fim prieteni”. Ne-a aratat ca o imbratisare si un pupic magic fac sa dispara orice durere. Ne-a aratat ca oricand va lasa jucariile deoparte pentru “v-ati ascunselea” sau orice alta activitate impreuna. Nu jucariile le aduc fericirea suprema celor mici, ci faptul ca parintii se joaca cu ei, oferindu-le astfel toata atentia si dragostea lor. Si uite cu mi-am dat seama ca Alexandru respecta intr-un totul vorbele lui Roosevelt:”oamenii adevarati gasesc bucurii in toate lucrurile”.

Sunt fericita si multumita pentru tot ce am, dar mai ales pentru lucrurile la care nici macar nu am sperat ca le voi avea, dar uita ca Cineva s-a gandit sa mi le ofere. Pentru absolut orice in viata a trebuit sa urc treapta cu treapta, sa am grija sa ma tin de balustrada in anumite situatii. Pentru mine balustrada nu reprezinta doar un punct de sprijin, ci si o limita. De ce cred ca sunt necesare anumite limite in viata noastra? Raspunsul vine imediat: nu mi se pare normal sa aducem suferinta in viata cuiva doar pentru a ne atinge scopul. Consider ca pentru absolut orice in viata este important sa nu depasim limitele bunului simt. Ce ar spune constiinta cand in spatele unui zambet larg, ar sta lacrimile cuiva?

Cred cu tarie ca pana la urma fericirea este clar o alegere a fiecaruia dintre noi. Sa incercam sa nu luam viata pe repede-nainte si sa ne bucuram de fiecare zi impreuna cu ai nostri, de cafeaua preferata, de o ciocolata, de o plimbare pe carari de munte, de bucuria adusa de o fapta buna. Sa lasam Fericirea sa ne viziteze zilnic si sa ne contureze viata in cele mai frumoase culori.

Zambiti! Iubiti! Fiti fericiti!

P.S Pozele ai fost facute la @Scarile Fericirii, Bucuresti