Un îndemn alături de o tartă cu telemea de vacă, praz și mărar

“Hai sa dam mână cu mână

Cei cu inima româna,

Sa-nvârtim hora fratiei

Pe pamântul României!“

Acest prim vers pe care îl știm cu toții, mă emoționează de fiecare dată, pentru că îndeamnă la solidaritate, la frăție, în orice vremuri, iar azi mai mult că oricând avem nevoie să fim solidari, să sărim în ajutor unul altuia. Competiția Superblog împreună cu Băcănia Tei au adus o probă fix pe sufletul meu ( dar cu o mare provocare), o probă despre producători autohtoni și produsele lor, muncite pe pământul nostru românesc, atât de greu încercat. Mie mi se pare incredibil cum oamenii uită. Știu că ar zice unii că nu e bine să rămâi blocat în trecut (și sunt perfect de acord cu acest lucru), dar hai să nu uităm sacrificul, efortul, atâtor oameni ca noi să fim liberi azi. Este un clișeu, dar din păcate este unul adevărat! Hai, să fim frați! Hai, să fim fapte!

Eu una urmăresc să cumpăr de la ai noștri ori de câte ori am ocazia începând cu șosete, haine, șorțuri de bucătărie până la legume, fructe și alte produse de pe meleagurile noastre. Atunci când nu ajungem la țară sau nu vin ai mei la noi să ne aducă bunătățile din grădina lu’ mamaie, aleg tot timpul să iau produse românești. Mi se pare trist că ne îndepărtăm de tradiții, de obiceiurui, de gustul autentic românesc și parcă ne dezrădăcinăm trepat, treptat. Sper doar să fie o etapă trecătoare.

Am ales să îi oferim lui Alexandru o alimentație sănătoasă, cu produse d’ale noastre și mai mult, am încercat ca de fiecare dată când mergem la țară să îi arătăm care de unde vin, pentru a aprecia și mai mult gustul autentic, gustul care să nu îl lase să uite de unde se trage. Astfel, de fiecare dată când ajungem la bunici, mai ales pe timp de vară, are un ritual al sau de a merge în solar să vadă ce legume s-au mai făcut, hrănește puii sau merge cu găletușa lui mică să adune ouăle din cuibar cu mama Lida. Că tot am precizat mai sus de solar, ideea acestuia a venit fix din dorința de a încerca să ne gospodărim și mai organizat la țară. Astfel, avem micul nostru solar, dar și una altă pe lângă acesta începând cu varză, ceapă, nelipsitele căpșuni și alte bunătățuri. Cred că este important să le creem copiilor obiceiuri sănătoase încă de mici.

V-ați gândit vreodată de ce este bine să ne aprovizionăm de la fermierii locali ? Eu am așezat pe hârtie care sunt principalele mele motive.

1.Sunt produse naturale, proaspete, cultivate pe pământul nostru și păstrează gustul delicios de altă dată. Eu fac tot timpul comparație cu gustul pe care îl are brânza făcută de mamaie, roșiile ei zemoase, iar atunci când le regăsesc visez cu ochii deschiși că sunt în mijlocul curții alături de ea.

2.Nu sunt tratate pentru a rezista nu știu câte zile transportului prin nu știu câte locuri cum este cazul produselor de export, și asta pentru că producătorii noștri trebuie să respecte anumite standarde printre care evitarea îngrășămintelor chimice și ale pesticidelor.

3.Că tot vorbim și ne văităm că suntem o țară săracă, că nu avem bani să facem una alta, că economia o ia la vale, acesta este un bun prilej să o ajutăm să crească, producând și cumpărând din produsele noastre autohtone. Cu alte cuvinte, susținem producția autohtonă, deci implicit ne ajutăm și pe noi.

4.Majoritatea fermierilor s-au adaptat vremurilor și condițiilor date și astfel putem să comandăm online, aceștia livrandu-le cât de repede, astfel încât să ni le aducă proaspete în fața ușii.

5. Ultimul punct vizează latura mea emoțională și anume tradițiile și obiceiurile românești pe care nu vreau să le pierdem. Mi se pare că dacă le uităm, uităm și de identitatea noastră că popor. Cel mai bun exemplu care îmi vine acum în minte sunt sărbătorile de iarnă în Bucovina sau în Maramureș, cu tot ce înseamnă preparate autentice pentru că acolo tradiția și gustul sunt la ele acasă. Astfel, sunt unele produse care sunt făcute după rețete tradiționale, din moși strămoși, pe care noi avem șansa să le gustăm și ar fi indicat, zic eu, să aibe șansă și generațiile viitoare să le încerce.

Produsele simple sunt cele mai bune, dar și cele mai sănătoase, motiv pentru care omu’ simplu de la țară e mai sănătos pentru că el își crește și cultivă tot ce are nevoie pe un petec de pământ. Cum să nu îi apreciezi pe bătrânii care vând trei fire de leuștean sau câteva flori care dacă le analizezi cu atenție sunt așa de frumos aranjate într-un buchet. Și mai mult, ați văzut cât de frumos vă vorbesc, cum vă domnesc (chiar dacă sunt cu zeci de ani mai în vârstă ) …așa arată smerenia și bunul simț al omului de la țară. Mă emoționează tare mult de fiecare dată când dau ochii cu ei pentru că mă gândesc la mamaie și la mâinile ei muncite și aspre care au crescut și încă mai cresc trei generații, care spun povestea muncii la CAP, înșiratului de tutun, mersului la câmp, dar și a gospodăriei, a spălatului în albie cu săpun de casă și leșie. Sunt mâinile care nu stau o clipă…sunt mâinile care ne mângâie pe toți…sunt mâinile împreunate care se roagă în fiecare zi…sunt dovada vie a dragostei nemărginite și a timpului…Sunt mâinile de aur ale lu’ mama Lida, așa cum îi spune Alexandru. Cum să nu apreciezi produsele noastre, muncite de români pentru români?

Sunt tare fericită că Băcănia Tei, adună laolaltă produse românești, muncite de fermieri locali pentru ca noi să ne bucurăm de gustul de altă dată. În această probă Băcănia Tei ne-a făcut cinste cu produse la alegere pe care să le folosim în prepararea unei rețete. Am ales lactate de la Nucet, legume de la țară precum prazul și sfecla roșie, dar și un sirop natural de zmeură. Lactatele și prazul le-am folosit în preparea unei tarte cu telemea de vacă, praz și mărar. Telemeaua de vacă mă duce cu gândul fix la brânză din sedila lu’ mamaie. Chiar de curând am mâncat puțină șuncă de casă, cu telemea și ceapă verde, aducându-mi aminte de momentele când mergeam cu buncii la câmp cu ghiociu ( așa se zice la noi la căruță ) și venea ora mesei, iar mamaie întindea prosopul direct pe pământ și începea să scoată din traistă: ouă fierte, roșii, brânză, ceapă și pâine.

Nu cred că egalează ceva acest gust autentic al ” mâncării de la câmp”. Smântâna vârtoasă, cu 20% grăsime, a dat un plus de gust tartei, dar și o textura cremoasă și fină. Este atât de bună încât noi o mâncăm fie în diverse preparate, alături de o mămăligă făcută la tuci ( unul mic, dar ne facem treaba cu el?) în care să fierbem apoi puțin lapte, sau pur și simplu întinsa pe un codru de pâine. Despre prazul meu oltenesc nu pot să spun decât de bine, având în vedere gustul special pe care îl aduce mâncării.

Revenind la rețetă , am ales să pregătesc această tartă tocmai pentru a-mi aduce aminte de gustul mâncării de la câmp, lăsând să iasă la suprafață influențele mele oltenești, care-mi sunt atât de dragi. Ce pot să vă spun sigur este că e aproape imposibil să nu iasă o tartă cu gust divin, având în vedere că am folosit produsele mănăstirești de la Nucet care sunt atât de gustoase, la fel ca și legumele proaspete.

După cum ați văzut nu aveți nevoie de prea multe ingrediente, rețeta este destul de ușoară, iar modul de preparare ( așa cum m-am priceput eu să filmez cu selfie stick-ul) vi l-am lăsat mai jos. Nu credeam că voi ajunge să filmez vreo rețetă , când eu abia sunt la stadiu de poze ( de două luni și ceva am început să mă joc cu un DSLR ), dar uite cum o probă la SuperBlog te ajută să faci mai devreme lucruri pe care nu știai de unde și când să le începi, iar pentru asta spun din suflet: MULȚUMESC SuperBlog și Băcănia Tei!

“Fără tradiție nu există cultură:nici omul simplu, nici geniul nu pot crea nimic fără tradiție”- Vasile Pârvan

Aștept să îmi scrieți și să îmi spuneți cum vi s-a părut primul video și dacă v-ar plăcea să mai strecor pe ici, pe colo câte unul :).

Articol scris pentru Competiția SuperBlog 2020

Sursa foto : Bacaniatei.ro, pagina de facebook Băcănia Tei, poze din arhivă personală ediate cu Canva și Snapseed, video editat cu Kinemaster