Prima lecție de croitorie

Nu cred că există vreo fetiță care să nu fi colecționat papuși de orice fel. Pe lângă păpuși, colecționăm reviste cu păpuși. Nu știu dacă ai mei le mai păstrează, dar aveam teancuri, nenică. Plângeam dacă ratam vreun număr și era o mega tragedie dacă nu mai găseam altul la chioșcul de ziare. Îmi plăcea să “fac” haine pentru păpușile mele și să le îmbrac în cele mai trăznite moduri. Cu timpul, am început să și desenez haine.

Am început în liceu cu profa de desen, iar pasiunea mea pentru design vestimentar a prins contur. Am învățat despre detaliu, despre forme, dimensiuni, am participat la concursuri unde am și câștigat diferite premii. Păream că știu în ce direcție mă îndrept, dar m-am oprit, iar designul vestimentar a rămas una din pasiunile mele. Nu îmi pierd încrederea, pentru că și scrisul este tot o pasiune și am ajuns să îmi fac un blog, poate reușesc să îmi fac și un atelier de croitorie.

Am învățat să cos de la tata, nu că mama nu știe, dar nu are răbdare să îmi explice ( aici semăn leit cu ea), iar licența în cusut mi-am luat-o cu mamaie. Pentru mamaie, cusutul la mășină cred că este apă de ploaie, având în vedere că încă de când era mică țesea la război, fiind o moștenire pe care fiecare mamă și bunică o lăsau fetelor tinere din casă.

Cred că știți mașinile alea vechi de cusut, care scoteau un sunet de zici că mergeai cu locomotiva. Ei bine, aceea este prima mașină de cusut pe care am pus mâna și am și încropit ceva. Țin minte că eram într-o vacanță de vară la țară și stăteam sub șopru cu mamaie adăpostindu-ne de soare și m-a lovit dintr-o dată ideea să fac o rochie simplă, ceva lejer, numa’ bună pentru toropeală de afară. Mama adusese câteva materiale ( cel pe care “l-am sacrificat” era un galben cu flori roșii) pe care și le cumpărase, dar nu apucase să își facă ceva din ele, așa că mi-am însușit și eu unul. A fost mega distracție! Cred că nu există pe piață o rochie cu o cusătură mai strâmbă de atât, dar cel mai important a fost că am exersat și nu oricum, ci cu cel mai blând și iubitor profesor și se pare că și acum după aproape 15 ani și ceva rămâne o amintire la fel de vie.

Să știți că am purtat rochița, chiar și afară din curte pentru că îmi era dragă. Mă gândeam ce ar fi ieșit dacă aveam o mașină de cusut mai performantă cum sunt cele de la Cusut și Brodat. Mi se pare că este perfectă mai ales pentru cineva la început de drum care vrea “să-și croiască ” un drum în tainele cusutului. Mai mult, dacă sunteți pasionați de a va personaliza lucrurile ( mie îmi place la nebunie acest lucru) cu vorbe brodate sau mai știu eu ce minunății vă trec prin minte, găsiți în categoria de accesorii croitorie tot ce aveți nevoie!

Mi s-a deschis apetitul pentru desen! Va las! Mă duc să îmi așez ideile pe hârtie și apoi poate chiar pe un material.

Articol scris pentru Competiția SuperBlog2020

Sursa foto: Cusut și Brodat, Arhivă personală