Redescoperim frumoasa Transilvanie (II)

George Calinescu spunea ca “dintr-o calatorie se invata mai mult decat dintr-o biblioteca”, lucru pe care il pot confirma fara dar si poate. In vacanta noastra, am inceput cu o vizita la tara unde ne-am incarcat bateriile si ne-am luat doza de rasfat de la bunici. Am pornit apoi pe drumul Rucar-Bran, spre locul nostru de vacanta la Pensiunea Iosefina in Moeciu. Desi am fost de trei ori aici, de fiecare data reusim sa redescoperim frumoasa Transilvanie.

Prima oprire a fost la Namaiesti ( un sat din Arges) unde am vizitat Manastirea cu acelasi nume. Aici se afla o biserica sapata in stanca care adaposteste icoana Maicii Domnului, facatoare de mininuni, din vremea lui Negru Voda despre care legenda spune ca ar face parte din cele 12 icoane pictate de evanghelistul Luca, fiind una din cele mai vechi icoane.

Am continuat cu vizita la Casa Memoriala a lui George Toparceanu din acelasi sat, o casa cu cerdac specif zonei. Acesta a locuit aici timp de 8 ani. In 1912 s-a casatorit cu frumoasa educatoare Victoria Iuga, stabilindu-se in casa acesteia ( actualul muzeu),  fiind singura casa personala a sa ( a fost un chirias veritabil?). Toparceanu a fost elev al liceului Sava din Bucuresti ( unde a absolvit cu nota 8 conform diplomei gasite aici). In muzeu gasiti multe lucruri personale ale acestuia, autografe originale, biroul sau ceasul fixat la 13 fara 5 ( ora la care acesta a incetat din viata).

Dupa ce am ajuns la pensiune si ne-am instalat, Alexandru a facut inspectia prin curte si s-a bucurat de reintalnirea cu “catelul bun”. Am plecat apoi spre Vama Buzaului, o comuna din judetul Brasov aflata la poalele Muntilor Ciucas (am facut o ora si ceva din Moeciu) pentru a vizita cascada Urlatoare . Zona este absolut superba si foarte curata, fiind una cu cele mai reci temperaturi din tara. Am lasat masina intr-o parcare si am pornit spre cascada. Am facut vreo 15 minute de mers la pasul lui Alexandru care nu prea a avut chef de drumetie.

Pana ajungi la cascada, susurul apei iti este tovaras de drum, iar peisajele iti bucura vazul. Cascada nu seamana cu vreo cascada vazuta pana acum, ci este formata din mai multe izvoare care se intind pe o suprafata calcaroasa de culoare rosie. Debitul acestora izovoare este unul constant in orice moment din an. Este un loc minunat, unde poti face linistit un picnic in locurile special amenajate.

Dupa ce ne-am bucurat de priveliste, in drumul spre pensiune, ne-am oprit in Acris ( la vreo 10 minute de mers cu masina de la cascada) pentru a vizita rezervatia Valea Zimbrilor care a fost infiintata in 2008 si se intinde pe o suprafata de 10ha. Am ramas impresionata de dimensiunile acestora ( pot cantari pana la 900 kg, au o inaltime de aproape 2m si o lungime de 3m). Pe langa zimbri, specie pe cale de disparitie, mai puteti admira cerbi, caprioare si o familie de reni. Este un loc tare dragut si curat! Gasiti aici si un loc de joaca pentru copii.

A doua zi am pornit spre Biserica Fortificata din Harman. Am vizitat biserica din Prejmer ( gasiti aici mai multe detalii) care ne-a placut foarte mult si am fost nerabdatori sa vedem ce gasim si aici. Spre deosebire de vizita la Prejmer cand Alexandru a fost dornic de descoperit lucruri, aici nu a fost chiar asa pentru ca a vazut parcul din fata bisericii si a vrut sa se plimbe cu biciclea, drept urmare am vizitat-o pe rand. Pe langa liniste si oameni primitori, am fost placut impresionata sa descopar in fiecare camera un mic muzeu. Aceasta biserica dateaza din anul 1240, constructia avand 7 tunuri de aparare si un turn capela din anul 1300, iar picturile murale sunt din secolul XV, acestea pastrandu-se foarte bine.

Am prins si o portie zdravana de ploaie, dar am avut noroc ca inainte am apucat sa dam o fuga si pana la Cheile Gradistei sa ne mai bucuram de peisaje si de aerul tare de la munte?. Tot ce pot sa spun este ca abia asteptam sa ne reintoarcem si sa vedem ce lucuri minunate mai putem descoperi.