Nu sunt o mama perfecta! Nici nu vreau, nici nu pot!

Nu sunt o mama perfecta! Nici nu vreau, nici nu pot , dar incerc din rasputeri sa fiu o mama buna pentru Alexandru meu.
Am citit cate ceva despre alimentatie, carti de parenting, am ascultat povesti ale mamei si bunicii despre cum se cresteau copii in alte vremuri, precum si mii de pareri ale altor mame.

Adesea am fost criticata ca “imi cresc copilul dupa carte”. Hmmmm…pai cum altfel, decat citind? Nu am crezut ca a fi informat si a alege cum sa iti educi copilul citind experientele altor parinti din carti, este un lucru de blamat. Omul cat traieste invata!?
“Nu ii dai zahar? Oricum la gradinita va manca”. Corect! Va manca o felie de 100g sau 50 de grame, iar eu de ce sa ii mai dau suplimentar zahar? Prefer sa ii gatesc acasa cat se poate de sanatos si controlat, tocmai ca exista aceste situatii. Ii dau sare dupa gust, dar fara a exagera. Nu ii introduc in alimentatie produse care nu corespund varstei sale.

Romania este pe locul 2 in Europa la obezitate infantila. De ce evit sa ii dau zahar?

• Zaharul este inamicul digestiei

• Distruge smaltul dintilor

• Contribuie la retentia de lichide din organism

• Slabeste sistemul imunitar deoarece organismul  nostru isi foloseste resursele proprii ( calciu, crom, complexul de vitamine B ) pentru a neutraliza zaharul din sange, lucru care duce la slabirea sistemului imunitar .

• Slabeste vederea si mareste nivelul colesterolului

• Afecteaza memoria si favorizeata aparitia Alzheimerului

Si cate si mai cate…

Am trait o experinta interesanta la un moment dat in parc. Alexandru s-a dus la un grup de copii de varsta lui, fiind atras de jucariile acestora. In acel timp o mamica tocmai servea copii cu pufuleti ( cred ca se cunosteau cu totii ca mai mereu i-am vazut in aceiasi formula ) ajungand si la Alexandru care a refuzat-o. Eu i-am spus politicos ca nu mananca fiindca nu i-am dat pana acum , dar ca ar trebui sa ma intrebe mai intai pe mine pana sa se duca direct la copil, mai ales ca el inca nu vorbeste.

Inteleg gestul dragut al doamnei, dar nu inteleg de ce oamenii nu au simtul raspunderii. Nu toti copii au aceiasi alimentatie. Daca un copil are intoleranta la anumite alimente? Lipsa unei simple intrebari (are voie?) poate aduce cu ea un sir lung de reactii adverse. Sunt copii cu sindrom nefrotic, care de la putina sare se umfla de necesita internare.

Am inteles mai greu, dar sunt totusi fericita ca normalul meu nu este la fel cu normalul altora. Nu vreau sa tin lectii de parinteala, ca nu sunt avizata, vreau doar sa fim mai atenti noi ca parinti. Nu am dat sfaturi nimanui cum sa-si creasca copilul. Nu m-a interesat daca alti copii mananca sau nu zahar sau ciocolata sau alte nebunii. Nu este treaba mea, cum nici altii nu ar trebui sa fie preocupati de alimentatia copilului meu, atat timp cat nu afecteaza pe nimeni.

Pentru a mai indulci starea si pentru ca cel mic si-a epuizat rezerva de “dulciuri” am pus sa ii fac niste briose cu banane si ricotta, evident fara zahar.

Ce va trebuie?

2 banane coapte

3 oua

200g faina

3 linguri zdravene de ricotta

50ml lapte

3 linguri ulei de cocos

1 lingura cacao organica/ carob

2 lingurite praf de copt bio

extract pur de vanilie

coacaze rosii si capsuni pentru decor

Cum se prepara?

1.Incalzim cuptorul la 160 de grade.

2.Intr-un bol incapator mixam oualele si adaugam apoi uleiul de cocos si extractul de vanilie.

3.Pasam bananele si le adaugam in compozitia de mai sus impreuna cu branza ricotta si amestecam cu o spatula.

4. Adaugam faina si praful de copt si amestecam pana obtinem un amestec omogen. Impartim compozitia in doua parti, iar intr-una din ele adaugam cacao.

5. Transferam compozitia in formele de silicon si decoram cu coaceze si capsuni.

6. Lasam briosele la 140 de grade pesntru 25 de minute sau pana trec testul cu scobitoarea!

Zambiti! Iubiti! Fiti fericiti!