Povara etichetelor

Am fost acel copil care in copilarie a avut multe etichete puse. La prima vedere pare ca s-au dus, insa am ramas cu etichetele pe suflet pentru totdeauna. Mi se spunea ca sunt “branza” ca am tenul prea alb sau “sunculita” pentru ca evident eram prea…pufoasa.Atat de mult m-au afectat incat am ramas cu mania slabitului, iar faptul ca nu ma bronzez nu face altceva decat sa nu imi placa atat de mult marea. Nu am stiut cum sa le gestionez atunci pentru ca eram prea mica si fara incredere in mine. Am ramas cu lipsa de incredere, insa cu o dorinta extrem de mare a le demonstra acelor persoane ca sunt mult mai mult decat aspectul fizic.

Am ales sa invat mai mult si sa fiu printre primii la invatatura, sa adun cat mai multe laude, sa nu ratez niciun podium si tot asa. Nu am realizat niciodata cat de greu imi va fi mai tarziu pentru ca am muncit din ce in ce mai mult, mi-am dorit sa fiu in fiecare zi o versiune mai buna, insa tot am ramas cu o lipsa de incredere care mi-a pus piedici si m-a facut sa nu imi asum riscuri. De ce? Pentru ca nu aveam control si mi-era frica de esec.

De cand ma stiu am fost fata cu listele, cu organizarea si planificarea oricarui lucru. Nu am aflat nici acum la 30 de ani daca mi se trage de la zodie sau din dorinta de a nu da gres. Au fost putine dati cand am ales sa risc si desi am iesit din zona de confort se pare ca inca sunt vie?.

Am vrut sa scriu aceste randuri, pentru ca nu toata lumea poate trece cu atata usurinta peste anumite etichete. Si desi cu totii incercam sa ne ascundem in spatele unei armuri si sa nu iesim cu “pieptul dezgolit” in lume, acolo in interior este inima care este atinsa de puterea cuvintelor si a faptelor.

Ce poate parea o gluma amuzanta, poate lasa o urma adanca, o urma pentru totdeauna. Din acest motiv cred ca este important sa ii invatam pe ai nostri copii despre empatie, despre cat de important este sa nu ii ranim pe cei din jurul nostru, dar mai ales sa le dam aripi sa zboare si sa aiba incredere in ei.

#faraetichete #povaraetichetelor