Vacanta de poveste in Bucovina

Dupa mult timp, am reusit intr-un final sa ajungem in Bucovina si trebuie sa recunosc ca este cea mai frumoasa zona din tara noastra pe care am vizitat-o. M-au impresionat peisajele, oamenii calzi si primitori care nu te reped si stau cu tine la povesti, bunatatile lor traditionale si nu in ultimul rand obiectivele turistice. In cele 5 zile pe care le-am petrecut aici, am colindat undeva la 600km si tot ne-au mai ramas locuri de vizitat, semn ca trebuie sa ne intoarcem.

Cazarea

Ne-a fost relativ usor sa alegem cazarea, intrucat am primit inainte o lista scurta de locatii de la Miruna (Plai cu grai), asa ca am ajuns la una dintre locatiile recomandate de ea, Vatra Boiereasca din Cacica.

Este un loc frumos si curat, cu spatiu de joaca pentru copii, loc berechet de alergat sau pescuit. Poti alege sa stai la una dintre casutele traditionale sau in incinta conacului.  Mancarea este foarte buna, insa este bine de stiut ca este cu circuit inchis, fara meniu a la carte.

Ce am vizitat

Ziua 1: Hanul Ancutei – Cacica- Manastirea Voronet

Am ales sa plecam duminica, undeva pe la 6 dimineata, ceea ce a facut ca drumul sa fie destul de ok, facand undeva la 7 ore pana in Cacica (cu tot cu popasurile de pe drum). Unul dintre popasuri a fost la Hanul Ancutei, acelasi pe care il regasim si in povestirile lui Sadoveanu. Arhitectura cladirii, mancarea tradional moldoveneasca, ospatarii imbracati in port romanesc, te fac sa te intorci in acele vremuri de odinioara.

Dupa ce ne-am ospatat la han, am pornit din nou la drum spre Cacica. Pentru ca am ajuns mai devreme decat credeam, am hotarat sa mergem sa vizitam Manastirea Voronet, aflata in Gura Humorului la doar 24 km de cazarea noastra.

Manastirea este deosebit de frumoasa, iar celebrul albastru este intradevar unic (nu se stie inca reteta acestuia). Pe tot parcursul viziei noastre in Bucovina, ne-a fost imposibil sa nu ne intrebam cum de au rezistat atatea secole picturile de pe zidurile manastirilor. Am aflat ca mesterii foloseau o anumita tehnica si anume, incepeau lucrul cand peretii nu erau inca uscati.

Revenind la Voronet, aceasta a fost ctitorita de Stefan cel Mare, in 1488, fiind ridicata in 3 luni si 3 saptamani, un adevarat record la acele vremuri. Este numita “Capela Sixtina a Estului” datorita frescei care ilustreaza Judecata de Apoi, fiind una dintre manastirile incluse in Patrimoniul Unesco.

Langa manastire este un loc cu diferite tarabe, iar noi ne-am oprit la Odaia Bunicii Voronet unde ne-am gatit cu haine moldovenesti si ne-am facut o amintire de pus in rama. Este un suvenir tare dragut.

Ziua 2: Mocanita din Hutulca – Satul Ciocanesti – Manastirea Humor

In urmatoarea zi ne-am propus sa mergem sa ne plimbam cu Mocanita din Hutulca, iar dupa ce ne-am ospatat din bunatatile de la Vatra, am pornit la drum intrucat aveam de mers undeva la 1h ( sunt aproximativ 55 km de la Cacica pana la gara din Moldovita).

Mocanita are un traseu de 3 ore, din Moldovita pana la Argel, locul unde turistii sunt asteptati cu muzica, gratare incinse cu mancare traditionala, dar mai ales cu mare bucurie. Plimbarea este una de poveste, cu peisaje superbe, o plimbare in care fiecare om de pe drum face cu mana turistilor din mocanita. Aceasta plimbare a fost una dintre cele mai frumoase amintiri de aici!

Ajunsi la Argel, Alex a facut o plimbare cu poneiul, am mancat cate ceva de pe gratarul incins si am pornit din nou la drum, spre Ciocanesti. Este un sat in care exteriorul caselor este decorat cu motive traditionale. Din pacate, nu a fost cea mai inspirata alegere, intrucat am facut ceva pe drum, timp in care Alex a adormit si nu am mai putut colinda (este recomandat sa mergi la pas prin sat pentru a admira casele), iar apoi a inceput si ploaia. Asa ca am putut vedea doar cateva case, insa acest sat frumos si colarat a fost inclus in 2017 in ghidul de calatorii Lonely Planet ( ocupand locul 6 dintr-un top 10 de astfel destinatii din Europa).

Am plecat apoi spre Manastirea Humor, manastire ctitorita in 1530 de catre logofatul Toader Bubuiog. Si aceasta este inclusa in patrimoniul Unesco, iar la fel ca in cazul celorlate biserici, are picturi in fresca. Spre deosebire de Voronet unde predomina celebrul albastru, aici predomina nuantele de rosu.

Ziua 3: Cetatea Sucevei- Muzeul Bucovinean – Manastirea Arbore

A treia zi ne-am dus la Suceava pentru a vizita Cetatea de Scaun a Sucevei, fortificatie despre care se spune ca nu a fost cucerita niciodata. Cetatea a fost construita intre anii 1375 si 1391 sub domnia lui Petru I Musat si fortificata apoi de Stefan cel Mare.

Mi-a placut ca este bine ingrijita ( se vede ca a trecut printr-un proces de restaurare si consolidare), in interiorul cetatii fiind diverse holograme si proiectii care povestesc despre istoria Moldovei, arme de la acea vreme sau tunuri. Dupa ce am admirat cetatea si ne-am bucurat de privelistea asupra Sucevei, am vizitat Muzeul Satului Bucovinean, care este aproape de cetate.

Este un muzeu in aer liber, conceput sub forma unui sat traditional bucovinean, unde vei putea vedea gospodarii din Marginea, Cacica, biserica si clopotnita din satul Vama (veche din anul 1783), crasma din Saru Dornei sau scoala. De asemenea, sunt prezentate si parte din mestsugurile specifice zonei cum ar fi atelier de lingurar din casa Vicov, cel de ceramica din casa Marginea sau de incondeiat oua si de tesut.

Ceea ce mi s-a parut diferit fata de alte muzee traditionale pe care le-am vizitat este faptul ca in diferite case sunt reprezentate momente din viata omului. De exemplu, in casa de la Straja veti intalni obiecte si recuzita care amintesc de ritualul botezului, in schimb in casa din Cacica este marcat ritualul de inmormantare ( recunosc ca nu am intrat sa vad?), dar si ritual de nunta in care este prezentat momentul Iertaciunii.

Ne-am indreptat apoi catre statuia lui Stefan cel Mare care se afla langa muzeu. Aceasta a fost realizata din bronz de catre sculptorul Iftimie Barleanu. Este cu adevarat impresionanta, nu degeaba este cea mai inalta statuie de acest fel de la noi din tara, avand 23m inaltime.

Ne-am intors catre masina si am plecat spre manastirea Arbore, o alta manastire inclusa in patrimoniul Unesco. Este la fel de frumoasa ca si celelalte manastiri pe care le-am vizitat, aceasta fiind ctitorita de Luca Arbore, dregator al lui Stefan cel mare, in doar 5 luni. Daca la Voronet culoarea predominanta este albastru, la Humor rosu, la Arbore predomina nuantele de verde. Se spune ca ar fi 47 de nuante de verde care ar avea ca simbolistica anii de domnie ai lui Stefan cel Mare. Pictura este deosebita, mai ales ca aici, la manastirea Arbore, este pictata o scena unica in iconografia romaneasca, respectiv Ospatul Sfantului Gheorge.

Vis a vis de manastire este si un magazin traditional. Sunt o multime de ii si costume populare destul de vechi, insa ingrijite tare bine. A fost o placere sa stau sa le descopar si sa le afle povestile.

Ziua 4: Manastirea Putna- Brodina ( colectia etnografia Paul Torac) – Radauti ( restaurant National + Manastirea Bogdana) – Manastirea Sucevita

Nu aveam cum sa ajungem in Bucovina si sa nu mergem la Putna ( de la cazare pana la manastire sunt undeva la 55Km). Este un loc cu o incarcatura aparte, fiind cea mai importanta manstire ctitorita de Stefan cel Mare si unde de altfel a fost si inmormantat. Desi initial a fost gandita drept necropola domneasca pentru familia lui Stefan cel Mare, acesta ajunsase sa fie locul in care Stefan se retragea pentru liniste.

Dupa vizita la Putna, am pornit la drum spre Brodina, locul unde se afla Colectia Etnografica Paul Torac. Drumul pana aici mi s-a parut unul dintre cele mai frumoase, cu peisaje de poveste, insa povestile cu care ne-a asteptat Paul au facut aceasta vizita sa fie una de pus in rama.

In momentul in care Paul a deschis usa casei, am simtit instant ca ma intorc in timp. Sa vezi si sa atingi obiecte atat de vechi, sa le simti mirosul, dar mai ales sa le afli povestea, este un lucru mare, mai ales in zilele noastre, cand traditia dispare usor, usor. Majoritatea obiectelor din colectie apartin familiei sale, familie in care traditia este la loc de cinste.

Cele trei camere din casa sunt amenajate ca pe vremea strabunicii lui Paul. Astfel, in prima camera sunt obiecte care prezinta “drumul lanii”, de la ustensile de prelucrat lana, furca de tors si frumosul razboi de tesut. De asemenea, veti vedea si o lada de zestre din 1903 care pastreaza cateva costume hutule. Cea de a doua camera sau camera cu zestre este la fel de frumoasa. Ne spunea Paul, ca atunci cand zestrea ajunge pana la tavan, atunci fata era buna de maritat ?.

In ultima camera sunt foarte multe ustensile care erau folosite la aceea vreme in gospodarie. Tot aici sunt expuse oua incondeiate, inclusiv de pe vremea strabunicii sale ( in familia Torac se incondeiaza oua de 4 generatii). Una dintre tehnicile folosite este cea a bailor succesive in culoare, iar modelele erau inspirate din obiectele din gospodarie.

A fost o vizita care pe mine m-a incarcat de frumos si sunt sigura ca daca veti ajunge sa le calcati pragul, veti fi la fel de incantati. Paul si mama lui sunt oameni calzi si primitori, fiind adevarati pastratori de traditie.

De aici am plecat spre Radauti pentru a manca ciorba raduteana de la mama ei, la Restaurantul National. Este cu adevarat super buna, cu totul si cu totul diferita de ce am manacat pana acum. Nu degeaba, dna Cornelia a fost premiata acum 40 de ani pentru aceasta reteta?.

In drumul spre cazare ne-am oprit si la manastirea Bogdana, iar ultima oprire din aceasta zi a fost la manastirea Sucevita, inclusa si ea in patrimoniul Unesco. Spre deosebire de celelalte manastiri aceasta nu a fost ctitorita de vreun domnitor, ci de familia de boieri Movila, fiind ultimul mare monument al veacului al 16 lea. Pictura manastirii a fost realizata in fresca de doi pictori romani, Sofronie si Ioan Zugravul, iar ceea ce vedem noi astazi este pictura in forma originala.

Vacanta noastra de poveste in Bucovina s-a incheiat cat se poate de frumos, cu vizita la Humulesti. Desi casa memoriala a lui Ion Creanga era inchisa, ne-am bucurat de parcul tematic de la langa aceasta. Ne-am intalnit cu nazdravanul Nica, capra cu trei iezi, am dat si peste pupaza din tei sau ursul pacalit de vulpe, ceea ce ne-a facut sa ne amintim inca o data de povestile si amintirile din copilarie ale lui Creanga.

Sper ca v-a placut calatoria noastra in frumoasa Bucovina, unde abia asteptam sa ne reintoarcem❤.