Meseria bratara de aur

Am crescut cu vorba “meseria e bratara de aur”, dar mai ales incurajata de ai mei ca orice meserie as alege sa o fac cu daruire. Si asa am facut. Am vrut sa lucrez intr-o banca inca de cand eram in liceu si uite ca fix asta am facut. Mi-au placut tare mult cifrele, asa ca am ales sa devin economist. Pe langa joaca cu cifrele, m-au atras si literele, motiv pentru care stau si scriu acum pe blog.

O sa va intrebati ce m-a apucat acum sa vorbesc despre acest lucru. Ei bine, am tot auzit si vazut cum unele persoane, care nu au vreo functie in nu stiu ce companie, sunt tratate de sus. Si ma refer aici la femeia de serviciu, la domnul care strange gunoiul, batranele care stau si vand pentru cativa lei una, alta din gradina lor si lista ar putea continua.

Nu toti ne-am nascut sa lucram intr-un birou, nu toti am avut sansa la o educatie aleasa, insa atata timp cat acesti oameni muncesc si nu stau cu mana intinsa sau mai rau nu fura si nu mint pentru a castiga mai multi bani, eu zic ca merita tot respectul nostru. Cati dintre voi i-ati oferit un martisor femeii de serviciu? Sau o ciocolata? Cati ati bagat-o in seama de ziua femeii? Asta este doar un exemplu care imi vine acum in minte.

Atunci cand ajungem sa stam in scaunele confortabile de la birou sa nu uitam sa ii ajutam si pe ceilalti care nu au la fel de mult ca noi sau si mai bine : sa ii invatam pe copii nostri sa ii respecte si poate ei vor reusi sa faca din aceasta tara un loc decent pentru toata lumea.

Am intalnit oameni care chiar daca nu au la fel de multe ca noi, ne-au dat din putinul lor, din munca lor cu ziua pe la unul, pe la altul.

Am intalnit oameni simpli, de la tara, dar care mi-au vorbit atat de frumos si respectuos incat m-au uns pe suflet, desi am intalnit oameni “de la oras” care pur si simplu m-au uimit…in sensul negativ.

Am intalnit oameni care au preferat sa ramana mai saraci in lucruri materiale, dar  sa nu isi sece bogatia sufleteasca. Au ales calea dreapta si grea, nu cea usoara, a minciunii sau a inselatoriei.

Imi doresc sa intalnesc in continuare oameni de la care sa am ce invata, dar mai ales imi doresc sa intalnesc oameni care in loc sa-i judece pe ceilalti care au o meserie mai umila, sa le dea o mana de ajutor pentru a se ridica.

Cea mai de pret mostenire pe care le-o putem da copiilor nostri, este sa “stranga” aici pe pamanat cea mai mare avere, o avere a faptelor bune. Sa invete sa respecte pe toata lumea pentru ca Dumnezeu ne-a lasat pe fiecare cu un scop pe pamant. Nu putem fi toti directori, medici, patroni, insa ii putem ajuta pe cei care nu pot fi, in primul rand prin a le arata respectul nostru.