Ziua in care am devenit parinti

Fix acum 3 ani,  pe 26 Septembrie, a fost ziua in care am devenit parinti. Nu am trait in viata mea o emotie mai mare ca atunci. Ce vorbesc aici, un amalgan de emotii, de stari si alte nebunii pe care nu le pot explica in cuvinte. Am plans, am ras, ne-am panicat, iar am plans si tot asa. Toamna ne-a adus  un cadou pentru o viata!❤

Ne-a fost teama la inceput de ideea de a fi parinte, daca ne vom descurca, vom sti cum sa il crestem, o mai respira cand doarme (da, da veti zice ca sunt nebuna, dar in prima saptamana cu el acasa ma trezeam noaptea sa vad daca respira?). Cred ca sunt intrebarile care bantuie orice parinte la inceput care se trezeste cu un nou membru acasa.

Au trecut 3 ani de cand soarele straluceste mereu in casa noastra, fie ca e zi sau noapte, iarna sau vara. Alexandru este lumina noastra, este stralucirea noastra, este raza calauza..spre fericire. Ne-am bucurat de fiecare etapa din aceata viata in trei, de primii pasii, de primele cuvinte, de primul “te iubesc” si cate si mai cate. Nu imi vine sa cred ca timpul trece atat de repede, lucru confirmat de Alexandru. Acum nu mai zice “ma-ma”, ci “mamicut” si ” taticut” sau mai tare ne striga pe nume cand nu raspundem din prima?. A trecut de la tricicleta, la bicicleta. Ii plac masinile ( le iubeste ce sa mai) , planetele si footbalul.

Are pasiuni si personalitate, are “probleme” cu moda pentru ca nu se imbraca tot timpul cu ce ii propun eu, sta cu pletele in vant pentru ca nu vrea sa se tunda si tot asa. Normal ca nu este tot timpul roz, dar perioada in care strigam de 10 ori la el pana raspunde sau faptul ca nu vrea sa faca anumite lucruri sper sa fie una mega trecatoare?

Este cea mai mare implinire a  noastra ca il avem pe Alexandru care reuseste sa ne tina tot timpul in priza si in fiecare zi pompozeaza dragoste in inima noastra.

La multi ani, Alexandru Ioan!
Sa fii sanatos si bun!
Te iubim nemarginit,

Niste parinti❤

Foto credit: Fotograf de zambete