Petitul miresei pe vremea bunicii

De fiecare data cand ma duc la mamaie  imi place sa stam la povesti si sa depanam aminitiri. Asa ne-am adus aminte de nunta mea si cat de fericita a fost ca “ a trait sa ma vaza mireasa”. Cu mare interes, am intrebat-o cum era pe vremea ei, care erau obiceiurile si daca ei petreceau tot la fel de mult ca acum.

Mi-a povestit ca era un intreg ritual al nuntii: petitul, logodna, fedelesul si abia apoi nunta.

Mai intai se cerea mana fetei. Exact! Pare desprins din carti, dar uite ca asa se proceda.

Cand o fata urma sa se marite, parintii baiatului veneau acasa la parintii fetei pentru a cere mana si totodata binecuvantarea acestora.Daca raspunsul era unul afirmativ, baiatul intreba ce zestre are fata.De obicei, lada de zestre cuprindea toalele fetei, macate ( 10 -12 la numar), plapuma cu perne si cerga.Pe langa toate acestea, venea la pachet si cu mobila de bucatarie.

Zestrea trebuia plimbata si prezentata prin sat.Chiar asa!Toate cele de trebuinta primite ca zestre se puneau in caruta, iar cei doi tineri mergeau cu caruta prin sat, dand posibilitatea satenilor sa-i admire pe viitorii miri, dar si zestrea primita (cu cat era mai burdusita caruta, cu atat era mai instarita familia fetei).

Dupa o lunga plimbare pe ulitele satului, caruta se oprea acasa la baiat pentru descarcarea zestrei.Era un intreg ritual si aici!Doar nu credeati ca luau lada o puneau in “casa mare” si asteptau nunta.Nici vorba!

La baiat acasa, era mare forfota.Oamenii din sat, vecinii erau toti adunati sa-i primeasca asa cum se cuvine atat pe miri cat si lada de zestre: cu chiuieli, strigaturi, incingeau o hora mare de toata frumusetea.Parintii baiatului pregateau o masa imbelsugata pentru toata adunarea si petrecerea continua pana dimineata cand se crapa de ziua.

Abia dupa un an urma nunta, doar daca fata trecea testul soacrei J.

Alte vremuri, alte obiceiuri!

Zambiti! Iubiti! Fiti fericiti!

Sursa fotografii: © Satele din Romania