Cateva zile la tara

Pana sa vina pandemia peste noi cu siguranta nu apreciam atat de mult lucrurile pe care le aveam, dar tocmai pentru ca stiam ca le am, ma gandeam ca nimeni nu ar fi avut cum sa “atenteze” la ele. Ei bine, uite ca dintr-o data ni s-a limitat tuturor accesul la cele mai mici lucruri, dar care acum intra in categaria “alora de sus”. Am avut parte de cateva zile la tara, care mi s-au parut cele mai frumoase zile din toata perioada asta.

Ne-am relaxat bine de tot pentru o noua saptamana si ne-am bucurat de tot ce inseamna rasfat, chiar daca nu s-a lasat cu pupaturi si imbratisari. Am stat la soare, am facut gratar, dar cel mai mult ne-am bucurat de chiotele de fericire ale lui Alexandru. A fost ca o adevarata vacanta!

Alexandru a explorat fiecare coltisor din curte si gradina. A inspectat solarul si impreuna cu bunicii a cules din prima recolta de castraveti pe care i-a carat el cu galetusa primita de la “mama Lida” (mamaia mea?). A gasit cuibul cu capsuni, a “spart” la nuci cu mamaie, s-a jucat fotbal cu taticut si bunicul, si-a fluturat pletele in vant in timp ce bunica il dadea in leagan, a fugarit cateii prin curte si cate nu a mai facut in doar 2 zile de stat la bunici.

Cea mai importanta lectie din aceasta perioada a fost sa apreciez si sa valorez mult mai tot ce am, oricat de mic sau mare ar fi acel ceva pentru ca nu stii niciodata ce iti rezerva ziua de maine.