Nivelul 3.5 sau cum as vrea sa traiesc “la dolce vita”

De cate ori nu ati auzit in jurul vostru persoane care la intrebarea ” ce faci” sau “cum mai esti” iti raspund instant: supravietuiesc? Obisnuiam si eu sa raspund asa, dar cu timpul am invatat nu doar sa fiu pe modul de supravietuire, ci sa traiesc si sa ma bucur cu adevarat de viata.

Anul trecut pe vremea asta spuneam ca e timpul pentru timpuri noi si fix asa a fost: cu multe schimbari, de job, de stari, de planuri. A fost un an in care mi-am dat voie sa iau o pauza si sa ma dedic 100% la 100% alor mei. Cred ca a fost cel mai frumos cadou pe care mi l-am putut face.

Ce am invatat din anul care a trecut?

Am invatat sa fiu mai specifica in a pune si a ma tine de limite…mai bine zis am invatat sa fiu mai categorica si sa nu ma mai mint ca unele lucruri se vor schimba cand istoricul imi arata contrariul.

Am invatat ca nu trebuie sa mai stau in locuri sau alaturi de oameni care pur si simplu nu imi fac bine.

Am invatat sa spun stop si sa o iau de la capat, chiar daca nu a fost mereu usor, insa atunci cand intalnesti oamenii potriviti, totul devine mai lin. Nu e usor sa te desprinzi, dar nu e nici imposibil!

Am invatat ca prieteniile pe care le am sunt sincere si trainice si ma bucur nespus ca am acesti oameni alaturi. Prieteni cu care sa impart o reusita, sa ies pur si simplu la o cafea, la un proseccut sau prieteni pregatiti sa isi palaria de psiholog pentru “valea plangerii” :)).

Am invatat ca oamenii mari sunt cei care ii nu ii fac pe altii sa se simta mici si inferiori, ci le intind o mana de ajutor, le sufla in aripi sa poata zbura si sa se ridice! Omenii cu adevarat mari sunt tot mai rari si probabil de aici izvorul nesecat de frustari si alte nemultumiri de care tot auzim.

Am invatat ca atunci “cand nu mai pot, nu mai pot deloc” si e normal sa ma opresc si sa iau o pauza…pana se incarca bateriile.

Am invatat ca desi mai sunt momente in care viata ne da lamai, nu trebuie doar sa facem limonada, ci le putem purta, manca, jongla cu ele sau inchide ochii si fugi pentru o clipa pana in Italia sa ne bucuram de dolce vita….caci da, eu imi doresc sa traiesc la dolce vita in fiecare zi!

Ce imi doresc pentru nivelul 3.5?

Imi doresc sa traiesc “la dolce vita” nu doar atunci cand sunt in vacante! Si spun ca se poate pentru ca in ultimul fix asa m-am simtit. Din nou: tine de noi cum alegem sa ne fie fiecare zi.

Imi doresc sa raman la fel de colorata si zambitoare chiar si zilele cand “limonada” mai trebuie putin indulcita. E pe lista mea de dorinte pentru ca raman prea concentrata pe anumite lucruri uitand astfel ce este cu adevarat important.

Imi doresc sa “gust” din plin din fiecare moment, bun sau rau caci doar asa voi sti ce as vrea sa mai “comand” pe mai departe. Raman la parerea mea ca lectiile prin care trecem ne fac ceea ce suntem astazi: mai increzatori in propriile forte, mai curajosi, mai intelepti ca vorba aia “omul cat traieste invata”.

Imi doresc sa vad in jurul meu mai multi oameni, si nu doar persoane!

Imi doresc sa am mai mult timp pentru a ma bucura din plin de ai mei si de pasiunile mele care ma incarca atat de mult. Mi se pare ca oricat as avea, parca mi-ar mai trebui putin.

Imi doresc sa ajung la o cursa de Formula 1 sa pot sa il sustin live pe Lando! Mda…fiecare cu nebuniile sale…de preferat pe un circuit din Italia ca tot imi place atat de mult.

Si as mai continua caci mi-a spus mie o prietena sa manifestez mai mult ce imi doresc ca asa am mai multe sanse sa se si indeplineasca 🙂

Fotografiile iscusite sunt realizate de minunata Oana.