Oare cum se masoara succesul?

Oare cum se masoara succesul? Dupa numarul de followers de pe Insta, dupa pozitia de la job sau zerourile care ne intra in cont in fiecare luna? Sau dupa bucuria pe care ne-o aduce ceea ce facem?

Pentru fiecare dintre noi succesul se cuantifica diferit

Daca as intreba un bunic posibil sa imi spuna ca este un bunic bun dupa numarul vacantelor petrecute de nepoti la ei.

Daca ar fi sa ne luam dupa un parinte, poate ca acesta ar tine cont de numarul discutiilor cat mai deschise cu al sau copil pentru ca ar simti ca face o treaba buna vazand ca acesta are incredere in el.

Daca ar fi sa intrebam un cofetar poate pentru el succesul s-ar masura in numarul de prajituri vandute sau dupa numarul clientilor care s-au reintors sa le cumpere.

Daca ar fi sa intrebam un educator poate ca acesta ar masura succesul dupa numarul de imbratisari pe care il primeste zi de zi de la cei mici.

Succesul prin prisma mea

Daca ar fi sa fac un studiu de caz pe mine nu pare ca succesul este de partea mea sau nici macar ca imi sufla in ceafa. Nu am mii de urmaritori pe conturile de social media, am luat o pauza de la corporatie, contul meu are de suferit caci “nu-i mai da nimeni de mancare” si ai spune ca este chiar o perioada nasoala..

…insa de fapt e chiar invers 🙂  Daca pentru un timp am crezut ca sa ai un loc de munca ok, sa lupti pentru pozitie fruntasa in companie, de preferat intr-un domeniu in care ai alocat ani din facultate sa te pregatesti, castigi bine astfel incat sa-ti poti cumpara tot ce iti doresti…ei bine…m-am inselat.

Atunci cand depui un efort prea mare, cu un consum si mai mare, acolo nu mai e vorba doar de succes, cel putin nu pentru mine. De ce? Pentru ca vine cu o anumita greutate, iar daca la sfarsit de zi ceea ce faci nu iti aduce macar putina bucurie, atunci care mai e rostul?

Cu totii spunem ca facem eforturi pentru copii nostri, sa aiba, sa nu duca lipsa de nimic…cand de fapt, uneori uitam ca ei duc fix lipsa noastra pentru ca nu reusim sa fim prezenti. Ba ii punem in asteptare ca suntem intr-o sedinta, ba inchidem tarziu laptop-ul si apoi adormim instant si exemplele ar putea continua. Eu una am trecut prin aceasta perioada si m-am simtit vinovata.

Uneori e bine sa dam un restart

Acum sunt intr-o perioada in care am luat o mica pauza de la corporatie si recunosc ca a fost o decizie de care aveam nevoie mai de mult. O perioada in care desi multi ar crede ca e nasol tare, ei bine pentru mine e una de succes pentru ca il masor diferit. Faptul ca am mai mult timp pentru familie, pentru a sta cu Alex intr-o etapa noua pentru el, sa scriu, sa pregatesc diverse retete fara a fiu contra cronometru…toate reprezinta adevarati piloni pe care imi doresc sa se cladeasca succesul meu.

N-oi avea eu multi urmaritori, dar cei pe care ii am sunt constanti…raman si sustin pasiunea mea.

Nu am crezut vreodata ca “Traditii si delicii” va fi marca inregistrata si uite ca este.

Nu mi-am deschis micul laborator la care tot visez, dar tot caut sa fac pasi mici si sa nu renunt.

Nu sunt eu cel mai vandut autor din tara, dar sunt fericita ca am reusit sa scriu o carte pentru copii care sa ii ramana amintire baietelului meu peste ani. Cartea Marea Aventura din Nazdravania o puteti gasi AICI.

Pentru mine succesul inseamna ca la final de zi sa simt ca am facut ceva cu folos, pentru mine, pentru ai mei, pentru oamenii care sunt alaturi de mine la fiecare pas.

Si mai cred ca avem nevoie cu totii de perioade, cat de scurte ar fi ele, in care prioritar sa fie si ceea ce ne face sa ne simtim bine, relaxati, caci doar dandu-ne un restart putem sa o luam de la capat cu forte proaspete si mai multa claritate.

Ce zici? Tu cum masori succesul?

Fotografii realizate:

• Oana ( Fotografii iscusite)
• Alexandra (Fotograf de zambete)