Un nou inceput…
Nu am mai scris de mult pentru ca in ultimul timp am avut parte de cateva schimbari…si nu, nu am castigat la loto?. Dupa ani buni, mai exact 9 ani, am schimbat primul loc de munca…mda…am stat ceva. Mi-a fost tare greu sa ma rup, mai ales ca nu am mai avut parte de o astfel de schimbare pana acum.
M-am simtit fix ca puii aia care invata sa zboara si tre’ sa paraseasca cuibul. Daca mi-a fost teama? Ei bine, da! Recunosc! Si nu ca nu m-as descurca in indeplinirea sarcinilor pentru ca mie imi plac provocarile si lucrurile care ma “tin in priza”, insa principala mea teama a fost legata de oameni si de integrare, mai ales in aceasta vremuri in care se lucreaza mai mult de acasa.
Stiu ca multi dintre voi, si aici ma refer la cei care ma cunosc destul de bine, ar zice ca eu nu am probleme in a ma integra pentru ca sunt destul de sociabila, insa eu am avut totusi o leaca de emotii…o leaca mai multe. In conditii normale, cu siguranta as fi fost mult mai relaxata, insa mi se pare destul de greu sa te integrezi din fata unui laptop. Una e cand stai la birou, mai spune unul o gluma, mai iesi la o pauza de tigara, mai auzi vorbind despre cum se face X lucru si alta e online…
Pentru mine este extrem de important sa relationez cat de bine se poate cu oamenii din jurul meu (asa e cand vorbesti mult?♀️)…desi mai exista si cateva exceptii pentru ca nah… dragoste cu sila nu se poate, iar eu nu sunt ca Lapusneanul….daca voi nu ma vreti, atunci…nici eu.
Daaaar…am gasit la noul serviciu un super colectiv care mi-au facut aceste trei luni super misto (da, da, da…am trecut de perioada de proba, ca altfel nu mai scriam acest articol). Nu zic lucruri frumoase in ideea ca e posibil sa citeasca vreun coleg acest articol (nu imi sta in caracter sa lingusesc oamenii), ci pentru ca prin felul lor de a fi, m-au facut sa simt ca apartin acestui loc, iar acest lucru m-a ajutat si mi-a dat incredere. Sunt de parere ca daca la locul de munca ai parte de un colectiv frumos, atunci sigur esti pe drumul cel bun si poti rezolva orice.
Asta nu inseamna ca nu mi-e dor de fostii colegi si prieteni, insa din cand in cand, le mai fac cate o vizita, ii mai barai cu un telefon si practic “linistea” lor dispare.
Acestea fiind spuse, ma duc sa “excelez” putin…caci da, tre’ sa mai si muncesc…ca sa fie bine, sa nu fie rau!?
P.S Voi cum v-ati simtit atunci cand v-ati schimbat locul de munca? Tot cu emotii?
Pupici!
Alex