Vanatoarea de comori…la bloc

Desi am inceput sa ma duc la serviciu si am crescut pe partea de socializare, dupa cateva ore de “joaca” cu excelul, parca tot nu-mi vine sa renunt la trupa mea de soc si sa ii las sa se distreze fara mine. V-am povestit despre gasca mea de prieteni ( or fi ei mai multi, dar tot nu fac 20 de ani impreuna?),  salvatorii de dinozaurii (aici) care mai nou au devenit adevarati cautatori de comori. Mergand dupa principu, o minte ocupata este cea mai sanatoasa, am scos la imprimanta “harta”  care urma sa ne ajuta la vanatoarea de comori…la bloc.

Am gasit o groaza de propuneri pe net si chiar daca au fost in engleza, nu a fost nici o problema pentru ca noi am urmarit doar imaginile si oricum prichindeii mei sunt isteti?. Pentru inceput am desenat cate un patrat cu numele fiecaruia pe post de depozit, unde urma sa isi stranga parte din comori. Pe harta au fost si elemente de identificare precum nori sau pasari, si a fost destul de distractiv cand pandeam vreun porumbel sau mai stiu eu ce pasare.

Alexandru a participat si el intr-o oarecare masura, el fiind mai mult preocupat de urmarirea prietenilor cu tricicleta. Daca au fost urlete, tipete sau alte nebunii, nu prea are rost sa va zic, poate doar sa intrebam vecinii???. Orice vanatoare are si o recompensa, asa ca aici a participat toata lumea de la cel mai mic la cel mai mare de la “bomboane de prune” ( prune uscate?) , covrigi “fara nimic” ( zahar, sare sau alte bazaconii) siiii mult asteptatele stelute ( stelute gumate fara zahar adaugat).

Am crezut ca o data recompensa primita fiecare isi va vedea de treaba lui, eu cu oamenii mari si ei cu ale lor, dar am bagat si o portie de-a v-ati ascunselea. Cum sa imi mai fie dor de copilarie, cand trupa mea de soc imi ofera o portie generoasa de distractie si chiote in fiecare zi.