In asteptarea lui Mos Nicolae

Pentru mine luna decembrie este cea mai asteptata luna. Ai mei parinti au reusit sa imi imprime in suflet tot ce inseamna bucuria sarbatorilor de iarna, nerabdarea de copil pana cand vine mosul, bradul impodobit inca de la inceputul lunii pentru a ma bucura cat mai mult de luminite. Am crezut foarte mult in ideea de Mos, iar acum cred si mai mult datorita prichindelului.

In asteptarea lui Mos Nicolae, Alexandru si-a pregatit impreuna cu bunica ghetutele pe care le-a asezat tacticos sub brad. Mosul i-a adus tot ce ii place: nelipsitele jeleuri in forma de stea ascunse intr-o cutie muzicala in forma de masina, multe fructe si o carte de sezon. Mos Nicoale fost darnic si de data asta sau chiar am fost si noi la fel de cuminti precum Alexandru, pentru ca ne-a indulcit si pe noi cu o bomboana, o ciocolata, dar mai ales cu zambetele lui Alexandru.

Cand eram copil si imi puneam sosonii sub brad, ma macina aceiasi intrebare: “Oare am fost cuminte sa vina Mosu’? Oare va veni?” Cred ca o parte din mine era constienta de nazbatiile pe care le faceam, dar, Mosu’ a venit mereu! Uneori cu si mai multe daruri decat i-as fi scris sau mi-as fi dorit. Tot timpul punea ceva in plus ( noroc ca nu vreo nuia?) si ajungea mai devreme. Asta imi placea la nebunie…ca eram prima pe lista sa la care se oprea.

Sfantul Nicolae este cunoscut in traditia populara ca San Nicoara si se crede ca incepand cu aceasta zi incepe iarna, cand Mosul isi scutura barba si  incepe sa ninga. Daca nu ninge se spune ca Sfantul Nicolae a intinerit.

In aceasta zi, in zona rurala, grupul de colindatori isi aleg gazda, in casa careia vor avea loc repetitiile pentru colindele de Craciun si Anul Nou. In noapte de 5 spre 6 decembrie Mos Nicolae este asteptat de toti copii. Traditia spune ca el apare pe un cal alb, acest lucru simbolizand prima zapada care cade la inceputul iernii.