Bunici, oameni cu aur in inima si argint in par!

De ceva vreme tot incerc sa scriu acest articol despre bunici, oameni cu aur in inima si argint in par. Nu cred ca exista o bucurie mai mare pentru parinti decat sa fie atat de norocosi incat sa aibe nepoti si sa fie avansati la gradul de…bunici. Ma uit la ai mei, la mama, la tata, care sunt atat de luminosi si de fericiti cand stau cu Alexandru, cu nepo’ al lor. Cata rabdare au cu el, cate griji isi fac atunci cand Alex este bolnavior, cate emotii au strans si mai ales cu cata intensitate traiesc fiecare moment alaturi de cel mic.

In perioada asta de varicela am chemat intariri, iar Alexandru a fost in culmea fericirii ca a petrecut timp pretios alturi de cei mai buni parteneri de joaca. Le-a aratat colectia de masini, au cantat, s-a jucat cu “Bu” footbal, o nebunie totala, o nebunie de fericire. Ce poate fi mai frumos decat sa fii rasfatat de bunici, sa te cuibaresti in bratele lor si sa stii ca orice furtuna ar veni, esti in siguranta?

Si eu imi aduc aminte cu drag de timpul petrecut cu bunicii mei,  de rasfatul si mangaierea lor, dar mai ales de dragostea cu care ma invaluiau de fiecare data. De cum mamaie imi facea “scarcium” ( leagan?) si toata ziua ma dadeam in el sau cum imi facea papusi din porumb.

Imi placea sa ma plimb cu caruta sau sa imi faca gogosi din aluatul de paine si sa le mananc cu magiun facut de ea. O minunatie! Lucruri simple care cantareau nespus de mult. Sa v-o spun pe aia dreapta, si acum la 30 de ani mamaia ma rasfata cum poate si cum stie ea mai bine.

Copilaria este cea mai frumoasa etapa care isi pune amprenta asupra noastra ca oameni mari. Sunt fericita ca Alexandru petrecere timp alaturi de ai sai bunici, oameni cu aur in inima si argint in par, iar bucuria se citeste pe chipul si zambetul lui.