Prima zi de gradinita…pentru noi toti!

Ieri a fost prima zi de gradinita a lui Alexandru sau mai bine zis prima zi de gradinita pentru noi toti! Doamne, ce repede a trecut timpul! Cu mii de emotii ne-am pregatit inca din weekend. I-am facut primul ” bagaj” si parca si acum simt nodul in gat de la emotii. Desi stiu ca nu pleaca in Honolulu, e una din cele mai grele despartiri, sa nu mai vorbesc de despartirea de la usa gradinitii ( asta e alta poveste).

Cred ca a simtit ca urmeaza o mica mare schimbare in viata lui, pentru ca tot weekendul a fost tare iubaret. Cu o saptamana anterioara a avut perioada de acomodare la gradinita. Cu alte cuvinte, a fost o ora pe zi impreuna cu taica-sau sa inspecteze terenul. Nu ne-am dat seama daca i-a placut sau nu, pentru ca zilele au alternat: cand era incantat, cand ar fi plecat instant….

Revenind la pregatirea pentru ziua cea mare, m-am pus pe calcat hainutele, am pregatit rucsacul cu “kit-ul ” de dormit , iar strumfii au venit sa ii ureze cele mai strumfesti incurajari. Ce bine e sa ai prietenii aproape!?

Cu pasi marunti si sfiosi, dar siguri, ne-am indreptat spre gradinita. Toate bune si frumoase, ca abia astepta sa dea o tura cu masina. Delicat si tacticos am deschis poarta gradinitii. Totul a fost in regula pana cand a fost luat de o ingrjitoare sa faca vizita medicala ( s-a lasat cu plans) , iar apoi a plecat impreuna cu ceilalti copii la micul dejun.

Nu prea a mancat, dar asta nu e o noutate. A mancat in drum spre casa o banana in doi timpi si trei miscari. Acasa i-am pregatit briose cu cascaval, telemea si iaurt, dar si unele cu banana si nuca. A mancat cate una din fiecare pe nersuflate. Ce-i drept este suparat putin pe noi, dar speram sa ii placa din ce in ce mai mult la gradinita si sa isi faca multi prieteni.

Am avut mii de ganduri toata ziua, mai ales ca nu am reusit sa ma conectez la camerele video din gradinita. Noroc ca sunt colega cu mamica unui coleg de grupa de al lui Alex si am mai creierito putin.?.

Am vorbit ceva cu vocile din capul meu care ma intrebau: Oare s-a acomodat cat de cat? A plans mult? Se simte abandonat? Hmmm…asta cu abandonul ma rascoleste putin mai mult.

Desi i-am explicat ca il lasam aici pentru ca trebuie sa ne intoarcem la serviciu, dar vom veni cat de repede putem sa il luam, bineinteles nu fara vreun covrig sau un biscuite de-al lui, nu stiu daca am reusit sa il convingem.

Am fost toata ziua agitata si am avut un gol pe care l-am umplut abia cand am fost la gradinita. A fost o zi cu o mare incarcatura emotionala pentru toata familie, de la Alexandru pana la strabunici.

Astazi urmeaza o noua zi si speram ca ii va placea din ce in ce mai mult!