Tata, om de pus la rana!

Tata, om de pus la rana, este cel mai bun tata din lume, si e al meu. Modest din fire si om in banca lui, cu siguranta nu se asteapta sa scriu despre el, dar la cum ma stie, era aproape imposibil sa nu am un articol dedicat lui.

Daca va intrebati cum am ajuns sa pun ca poza reprezentativa niste integrale si toate cele, este pentru ca matematica a fost si este unul din multele lucruri mostenite de la el. Pana sa ma imprietenesc cu matematica, am dus “razboaie” grele cu al meu tata, cu mii de ecuatii, ne-am luptat in sinus si cosinus, iar intr-un final m-a convins sa imi placa. Desi tata mi-a recunoscut mult mai tarziu meritele, am stiut tot timpul ca e mandru de mine. Am zis eu ca matematica ne-a legat mereu si, da! Eu si mama suntem nascute pe 11, iar tata pe 22…matematic ne da si mai ales emotional!

Tata a fost, este si va fi ( nu conteaza cat de departe ar pleca) stalpul meu! Si ce stalp! Un stalp corect care nu s-a indoit niciodata oricate furtuni l-au necajit, care si-a pastrat principiile, integritatea. Tata este omul meu de baza, e persoana mea. E eul meu masculin, e vocea din capul meu cand nu stiu incotro s-o apuc. E omu’ ala care imi zice :” nu, nu ai dreptate!” Tata e cel care mai intai alege pacea, apoi dreptatea. Tata e omu’ care mi-ar da o mana, un rinichi, orice ca mie sa imi fie bine. Tata e apelul meu de salvare oricand!

Nu pot sa va spun cat de udat de lacrimi ( de bucurie, alteori de tristete) este umarul lui. Nu sunt prea plangacioasa, dar si cand ma apuca sa te tii, nenica! Ei bine, mereu am dat fuga la el in brate. Desi stiam ca atunci cand n-am dreptate, el imi va atrage atentia, dar niciodata fara a-mi da un sfat care sa ma ajute.

Ce mi se pare super amuzant este faptul ca tata mereu imi zicea sa citesc mai mult. Nu mi-a placut neam sa citesc cand eram mica, iar acum cand nu am timp tot, as citi mereu cate ceva sa ma relaxez. Blogul a fost o surpriza placuta pentru ai mei, pentru ca nu se asteptau sa asez atat de bine cuvintele.

Tata este cel mai bun coechipier al mamei. Sunt ataaaat de norocoasa ca ii am, si mai mult de atat sunt fericita ca Alexandru ii are ca bunici.

Tata, om de pus la rana, iti multumesc pentru fiecare clipa in care mi-ai purtat de grija si iti multumesc ca reusesti si acum sa ma faci sa ma simt ” fata lu’ tata”.

P.S Sa nu uiti ca esti primul intre egali!?