Cei mai frumosi doi ani!

Am stat acasa doi ani cu Alexandru si au fost fara dar si poate cei mai frumosi doi ani. Am trait cele mai intense emotii, am invatat ce inseamna sa iubesti nemarginit, dar mai ales m-am bucurat de cea mai dulce companie. Am ras, ne-am ciondanit, am depasit cu brio orice criza de personalitate, ne-am distrat, ne-am jucat si tot asa.

Am avut parte de primele vacante impreuna la tara, la mare, munte, dar cel mai important este ca am devenit mama, mama de al meu Alexandru! Nu stiu cand, cum sau unde s-au evaporat acesti ani, cei mai frumosi doi ani ai mei de pana acum. Nu imi vine sa cred ca azi incep serviciul !

Ma incearca un sentiment de tristete pentru ca nu vom mai petrece atat de mult timp impreuna. Stiu ca va trebui sa comprim tot ce am petrecut cu Alexandru in cateva ore seara si bineinteles in weekend- uri. Din pacate n-am castigat inca la lotto, desi speranta moare ultima 🙂 .

Deja m-a si apucat un dor nebun de Alexandru. Toata lumea mi-a zis ca nu plec in Cosmos, deci sa ma calmez, dar ce sa vezi? Eu simt ca plec dincolo de Cosmos, de Soare  si pot sa mai insir lejer cate si mai cate. Asta simt eu acum! Cu siguranta, lucrurile vor intra pe fagas normal, dar pana atunci mai este…

Regretul meu cel mai amre este ca nu am profitat la maxim de clipele petrecute cu cel mic. Mi s-a parut mereu ca mai este timp. Acesti ani au trecut pe repede inainte, dar mi-au lasat in schimb o lectie buna : sa apreciez fiecare moment si sa ma bucur cat pot de tare de tot ce am, mai ales de Alexandru!

In legatura cu mersul la munca, va spun ca ma simt ca in prima zi de scoala cand aveam emotii cu droaia ca nu stiam ce ma asteapta. Nici acum la serviciu nu stiu ce ma asteapta, m-am deconectat total. Asa cum cu o seara inainte de prima zi de scoala aveam calcata uniforma si pregatit ghiozdanul , asa mi-am pregatit si eu tinuta pentru serviciu si geanta cu toate cele. Am si uitat sa mai merg pe tocuri!

In prima zi de scoala i-am avut pe ai mei parinti cei mai tari sustinatori. Acum gasca de sustinatori a crescut: pe langa parinti ii am alaturi pe cei doi cavaleri din viata mea. Da, au venit ai mei sa stea cateva zile cu cel mic pana cand va intra sotul in concediu. Cu siguranta, Alexandru se va distra de minune si isi va lua portie dubla de joaca. Abia ii astepta!

Ce sa zic, cred ma voi acomoda ( nu am incotro :)) ), dar pot sa spun ca stateam atat de bine acasa…Dar, oficial, am intrat in campul muncii si incep aceasta zi prin a-mi savura cafeaua la birou, si nu tolanita pe canapea alaturi de cel mic.

P.S Mi-am propus sa nu sun acasa mai des de 5…50 ori pe zi! Sper sa imi si iasa!