Every brownie needs her blondie!

Weekend-ul asta a fost despre putina relaxare  si asta pentru ca au venit bunicii si cel mic a trecut pe tura lor, iar noi am putut sa ne facem de cap. Am avut o “ieseala” de seara pentru a sarbatori un om tare drag, un om frumos, dar mai ales o prietena foarte buna.

Nu am foarte multi prieteni, dar cei pe care ii am sunt cei mai buni. Sunt acei prieteni care atunci cand arde ceva ii poti suna oricand, nu conteaza ora, sunt acei prieteni care sunt primii care se bucura atunci cand am o realizare sau fac un lucru care imi aduce satisfactie sufleteasca, sunt acei prieteni care nu asteapta sa le ceri ajutorul, ci pur si simplu ti-l ofera, sunt prietenii care ma trag de maneca atunci cand o iau pe aratura. Unul dintre ei este ea, my blondie!

Este alaturi de mine inca de pe bancile facultatii si ma refer chiar la prima zi de facultate cand i-am cerut numarul si am stabilit sa ne vedem la coloane, la Romana, sa mergem la cursuri impreuna. Stiu ca suna ca la prima intalnire, dar a fost dragoste la prima vedere, o dragoste de prieten. Ea, alaturi de echipa sa, m-a ajutat cu tot ce inseamna blogul Traditii si Delicii. Practic este”nasa” acestui blog.

Este omul calm si rabdator, care stie sa te asculte si mai ales stie sa-ti spuna adevarul si sa fie obiectiva intr-un mod absolut adorabil. Este omul care venea cu traista plina de bunatati cand “ se caza” la mine la camin.

Daca am nevoie de o parere sincera despre ce fac, ce scriu, un sfat sau pur si simplu sa aberam pe diverse subiecte, ea este acolo, chiar daca i-ar trebui cel putin o zi cu 30 de ore sa termine multimea de proiecte si activitati in care este implicata.

Ea este cea careia i-am cerut o parere despre dorinta mea de a avea un blog si de a impartasi cu voi pasiunea pentru gatit si traditional. Nu cred ca i-a luat mai mult de un minut sa imi raspunda :”Hey Alex, te ajutam noi!”.

Eu am ramas cu gura cascata , eram in vacanta si primul impact a fost sa il zgudui pe sotul meu care trasese pe dreapta si sa ii spun. Mi-era imposibil sa astept pana a doua zi sa se trezeasca ( ce-i drept, nu prea am rabdare ). Stiam ca are mult de lucru, dar ea mi-a facut loc in tot programul ei spunandu-mi ca: “ esti pritena mea”.

Prietenia noastra este una de suflet, desi reusim cu greu sa ne vedem din cauza programelor incarcate, atunci cand vorbim la telefon sau cand ne vedeam nu ai zice ca sunt luni de cand nu ne-am vazut. O prietenie de 10…de 10 ani care sper sa fie la fel de stransa si bazata pe incredere, respect si iubire.Da! O iubesc si ii multumesc pentru tot ce inseamna ea, pentru omul bun si frumos , dar mai ales pentru ca nu uita sa imi aduca magneti din toate calatoriile ei.Si da, nu ne suntem nicioadata departe una de cealalta, atat timp cat suntem prezente in sufletul fiecareia.

P.S Sunt datoare vanduta cu o cina de afaceri sau mai bine zis binefacere.

Multumesc muuuuult Fata cu tricou mandru si Buticul cu zambete pentru ca ati adus emotie unui cadou de suflet.