Amintiri din copilarie presarate cu nuca de cocos

De felul meu sunt tare pofticioasa, mai ales cand vine vorba de prajituri cu cocos. De fiecare data cand imi aduc aminte de copilarie, imi vine in minte ciocolata Ceres…o ciocolata cu mult cocos. Vremurile nu erau asa infloritoare si tin minte ca mama imi portiona ciocolatica astfel incat sa pot manca doua zile din ea….practic nu m-am saturat niciodata de ea. Cred ca atunci cand primesti ceva cu portia, acel “ceva “ iti ramane adanc intiparit in minte si inveti sa apreciezi mai mult din ceea ce ai. Oare se mai intampla acelasi lucru si acum?

Ne intrebam si ne dam coate cand vedem pe strada generatii care nu mai stiu sa comunice real,ci prefera sa se ascunda in fata unor ecrane, nu mai citesc, nu mai ies la joaca in fata blocului sa bata mingea toata ziua, sa sara coarda sau elastic…pentru ca acestea sunt de moda veche..

Ce ar fi sa ne dam coate, noi…parintii, si sa ne gandim daca nu cumva si noi “construim” aceasta generatie, incercand astfel sa nu le oferim totul pe tava, sa invete sa munceasca pentru ce isi doresc, sa aprecieze efortul pe care il face fiecare parinte de a pune ceva pe masa ( pentru ca nu toti dintre noi sunt norocosi sa aiba o casa, o masa calda sau sa mearga la scoala).

Nu cred ca suntem parinti rai atunci cand cel mic se tavaleste in magazine ca vrea ceva si noi nu ii indeplinim dorinta. Nu cred ca daca cel mic tipa si urla in parc ca nu vrea acasa , trebuie sa il mai lasam putin sa se joace pentru ca se uita lumea urat la noi. Da, se uita! Pentru ca uita ca fiecare a patit asa cand copilul era mic.Nu cred ca suntem parinti rai daca la 18 ani nu i-am cumparat cadou de majorat o masina , ca deh asa e moda sau ca nu are ultima fita de telefon.

Cred cu tarie ca trebuie sa luam doar ce este bun atat din vremurile apuse pline de restrictii, precum si din cele actuale dominate de tehnolgie si magazine pline cu de toate.

In amintirea unei copilarii absolut geniale in care nu am reusit niciodata sa imi domolesc pofta de ciocolata cu cocos, dar reuseam in fiecare zi sa ma joc cu prietenii de la bloc pana cand mama striga dupa mine, m-am gandit sa mesteresc o prajitura dichisita si primenita cu cocos… mult cocos.

Ce va trebuie?

200g faina alba
100g zahar de cosos/ eritritol/ zahar brun sau 4 linguri de miere
75ml ulei
50g fulgi nuca de cocos 4 linguri suc proaspat stors de portocala/lamaie
200ml lapte vegetal
1 lingurita praf de copt
esenta de vanilie

Cum se prepara?

1. Incalzim laptele, iar apoi adaugam esenta de vanilie, uleiul, sucul de portocala/lamaie, nuca de cocos si indulcitorul ales.

2. Incorporam treptat faina si praful de copt in compozitia de mai sus si amestecam pana cand obtinem un aluat omogen.

3. Transferam aluatul intr-o tava tapetata cu hartie de copt si deocoram cu fulgi de migdala.

4. Dam tava in cuptorul incins la 180 de grade pentru 30 de minute sau pana cand trece testul cu scobitoarea.

Zambiti! Iubiti! Fiti fericiti!