Zile de poveste la Coltesti si Rimetea

In ultima vreme am ales sa facem mici escapade prin tara, chiar daca doar de cateva zile, pentru a ne mai incarca bateriile. Dupa cateva incercari / amanari, am ajuns intr-un final sa ne bucuram de cateva zile de poveste la Coltesti si Rimetea. Este o zona in care ne-am dorit de mult sa ajungem si ne bucuram ca s-a intamplat intr-un final.

Unde ne-am cazat?

Am ales sa ne cazam la Conacul Secuiesc. Este un loc care ne-a intrat la inima si pe care va invit sa-l descoperiti. Conacul se afla situat in Coltesti, judetul Alba, un loc unde linistea este la ea acasa, unde copii zburda cat ii tin picioarele, avand unde sa isi consume energia. Daca pare ca le-a mai ramas putina, atunci isi pot lua parintii la o plimbare cu bicicleta sau la pas spre Cetatea Coltesti.

Conacul este inspirat din arhitectura traditionala a satelor din Coltesti si Rimetea, pentru mine fiind o mare bucurie sa ma conectez cu traditia de aici. Ne-a placut mult camera care a fost super spatioasa, curata, nu ne-a lipsit nimic, iar comfortul si-a spus cuvantul pentru ca toti am dormit bustean.

Pe toata perioada sederii noastre aici am mancat doar la conac, alegand oricum cazare cu mic dejun inclus. S-a mancat gulas de Coltesti, niste carnati afumati buni rau ( am luat de doua ori, atat de buni au fost), gomboti cu prune si mac, lapte de pasare, iar micul dejun a fost absolut genial (cu produse locale).  Eu am fost facinata de gustul branzeturilor Torocki, incat ne-am luat si la pachet (fix langa conac este o rulota cu aceste produse) si de salata de vinete…a si de chec  :).

Ce am facut la Coltesti si Rimetea?

Tinand cont ca prima zi a fost destul de obositoare din cauza drumului ( am plecat din noapte si am ajuns undeva la 11 dimineata – am facut in jur de 7 ore cu tot cu opriri), ne-am hotarat sa facem niste activitati mai lejere.

Am ales sa ne relaxam si sa ne bucuram in tihna de aceste zile, fara sa alergam dupa obiective, insa asta nu inseamna ca am lenevit. Am mers cu bicicletele prin jurul conacului, am avut o incercare esuata de a urca la Cetatea Coltesti ( ne-am oprit pe la jumatatea drumului – eu si Alex nu prea suntem buni de urcat)  si ne-am plimbat putin prin Rimetea, stiind ca a doua zi ne vom intoarce din nou aici.

Pe toata perioada la conac, Alex si-a gasit mereu de lucru, fie la ciubar, in hamac, fie cu bicicleta sau locul de joaca unde avea de toate…cert e ca nu l-am auzit ca s-a plictisit.

In a doua zi, dupa micul dejun, am plecat spre Salina Turda. De la conac pana la Salina sunt undeva la 50km. Am ajuns destul de ok, undeva pe la un 11. Spun ca am ajuns la o ora ok pentru ca la 12:30 cand am plecat, se facusese o coada destul de mare la lifturi (poti cobori cele 13 nivele cu liftul sau pe scari, pentru curajosi).

Revenind la salina, experienta a fost una tare frumoasa. Ne-am jucat tenis de masa, minigolf, am coborat si pana la zona cu barci, simtindu-ne ca intr-un parc de distractii. Alex a fost incantat de toate activitatile de aici.

La intoarcere, avand un pasionat de istorie printre noi, ne-am oprit in zona numita “Campia Turzii”, la cativa kilometri de Turda, pentru a vedea locul unde se afla trupul lui Mihai Viteazul. Langa mormant a fost ridicat in anul 1977  un obelisc cu o inaltime de 1601m ( reprezentand anul in care a fost omorat domnitorul). Obeliscul, realizat de sculptorul Marius Butunoiu, are trei latuturi care simbolizeaza cele 3 principate unite sub domnia lui Mihai Viteazul, iar la baza fiecarei laturi se afla stemele celor 3 principate.

Langa acest monoment, in anul 2005, s-a construit biserica Mihai Voda care replica Manastirea Mihai Voda din Bucuresti care a fost ridicata de Mihai Viteazul. (Sursa: Wikipedia)

Ne-am reintors apoi in Rimetea, locul unde soarele rasare de 2 ori, pentru a-l descoperi in tihna. Satul este “protejat” de Piatra Secuiului, astfel ca oriunde te-ai uita ai vedere catre aceasta. Am luat la pas cateva stradute din sat, ajungand astfel la cea mai veche casa de aici, mai exact din 1668. Am mers apoi la casa unde se afla moara de apa construita in anul 1752. Este ca o casa muzeu, proprietarul colectionand multe obiecte care ascund povesti interesante de care ne-am bucurat si noi.

Am dat o fuga si pana la Muzeul Etnografic din sat unde am putut admira costume populare din aceasta zona, piese de mobilier, diverse unelte si multe alte lucruri.

Daca vi se face foame, gasiti aici celebrii langosi, ciocolata de casa, dar si colac secuiesc. Am vrut sa mancam la Harmonia despre care auzisem numai de bine, dar in ziua in care am ajuns noi era inchis.

Desi nu am stat foarte mult in aceasta zona, ne-am incarcat bateriile, ne-am conectat cu natura, cu oamenii, avand cu adevarat zile de poveste la Coltesti si Rimetea.